Be Joelle everyday!

Abonează-te la newsletter-ul Joelle Magazine:

BE JOELLE EVERYDAY! Your magazine. Your WORLD!

Miruna-Anca Sandu, designer: „Nu aș purta niciodată o rochie de tip nașă”

Ne-am imagina că o casă de designer este una ce denotă opulență, cu mobilă aleasă pe sprânceană și decorațiuni inedite. Ei bine, casa unui designer arată la fel ca atelierul în care lucrează – multe, multe, multe haine.

Miruna-Anca Sandu, sau Siruna Mandu, după numele brand-ului ei de haine, este pe cât de tânără, pe atât de creativă. Am început discuția după ce am dat o raită prin mulțimea de haine, ca să descopăr numeroase culori, forme și texturi – dar și pe cățelul Axi, care mă aștepta prietenos, gata de joacă.

Eliza Nirlu: De unde și până unde acest domeniu?

Miruna Sandu: Mi-am dat seama în copilărie că-mi place foarte mult să desenez, așa că în clasa a cincea am decis să merg la un liceu de arte, ca să studiez îndeaproape domeniul respectiv. Am făcut design de obiect, design interior și puțin design vestimentar. Totuși, direcția aceasta m-a atras cel mai mult, fapt pentru care am continuat și la liceu, în Constanța, cu ea, dar și la facultate, după ce am intrat la Universitatea Națională de Arte din București. Aș vrea să fac și un master în domeniu.

E.N.: De ce tocmai designul vestimentar dintre toate categoriile?

M.S.: Am fost dintotdeauna pasionată de haine. Îmi plăcea să-mi cumpăr haine frecvent, să mă joc, să le asortez în fel și chip.

E.N.: Cum a fost trecerea când ai venit la București - au fost diferențe față de ce stil experimentai în liceu și ceea ce ai descoperit la UNArte?

M.S.: Bineînțeles. Făcusem un an de pregătire înainte de admitere; acolo cred că am învățat cele mai multe lucruri și tot atunci mi-am dat seama că îmi place cu adevărat să fac asta - era diferit față de ce știam eu dinainte.

E.N.: Ce înseamnă să te pregătești pentru o carieră în design vestimentar? Ce l-ai sfătui pe un proaspăt absolvent de liceu care dorește să meargă pe acest drum?

M.S.: Să fie foarte pasionat, să îi placă foarte mult ce face, astfel încât să-și poată dedica tot timpul meseriei. Trebuie să te documentezi foarte mult, să citești, să privești la tot felul de lucruri în jur, să mergi la evenimente, să fii atent la tot, nu numai din modă, ci și din alte domenii – pictură, desen, sculptură - trebuie să te uiți la tot ce te înconjoară, ca să-ți găsești inspirația. Ai nevoie să desenezi constant, ca să poți evolua; dar cel mai important este să fii pasionat de asta.

E.N.: Ce lucruri ți-au rămas în cap în mod deosebit din timpul facultății, în afară de elemente teoretice?

M.S.: Am învățat de la profesori să fac întotdeauna ce mă caracterizează, să-mi dezvolt un stil personal și să interacționez foarte mult cu oamenii.

E.N.: Cât de mult contează asta?

M.S.: Contează foarte mult. Nu doar îți câștigi prieteni și clienți, dar diversitatea lor te influențează și pe tine în creație.

E.N.: Care e diferența între desenul de design vestimentar și cel de artă?

M.S.: Percepția vizuală – în design trebuie să îți dai seama cum se potrivesc lucrurile între ele, cum se așează materialul pe om, să știi puțin despre culori, forme, cum se îmbină, și cum vor arăta transformate în obiect după aceea.

E.N.: Din ce te-ai inspirat până acum?

M.S.: Cel mai mult din pictură; mă inspiră tot felul de imagini, de obiecte care îmi atrag atenția. Mă mai inspiră și materialele în sine - dacă văd un material care îmi place, îmi vin în cap forme, culori, modele.

E.N.: Ai un artist preferat în pictură, care te-a inspirat în mod deosebit?

M.S.: Hieronymus Bosch mi-a plăcut cel mai mult.

Hieronymus Bosch, Grădina plăcerilor lumești, 1503-04, Museo del Prado, Madrid

E.N.: Cum reușești să asamblezi o idee? De la ce pornești și ce etape trebuie să parcurgi ca să o poți transforma după aceea în realitate?

M.S.: Când desenez, mă las pur și simplu dusă de val, ies formele de la sine, îmi las mâna ghidată de imaginație și o las să deseneze singură. Apoi analizez schițele și văd cum ar putea fi transformate în realitate. Mi-e foarte simplu să le desenez, nu mă gândesc prea mult la asta, abia după aceea mă mai uit încă o dată la ele pentru a vedea ce am de făcut mai departe.

E.N.: Cât de important este să studiezi tot ce presupune designul vestimentar – ținând cont de faptul că există foarte multe ateliere de modă unde designerii nu au studii în domeniu?

M.S.: E important să studiezi, ca să nu pici în zona kitsch, sau să greșești pur și simplu modelul. Ai nevoie să studiezi și anatomia, ca să știi cum se așează un material pe corp, iar cromatica este extrem de importantă. Am văzut adesea la acest gen de ateliere că există nepotriviri între materiale, culorile, formele – de cele mai multe ori, piesele vestimentare sunt prea încărcate.

E.N.: Cât de important este să cunoști și elemente de croitorie?

M.S.: E important, într-adevăr. Cu toate că la facultate nu învățăm croitorie. Dar eu merg separat la un atelier ca să văd cum se croiește. E important pentru că te ajută când îți deschizi un atelier, să știi ce să le ceri croitoreselor - trebuie să le poți explica ceea ce vrei și să te asiguri că sunt bine executate cusăturile, că nu iese vreo rochie strâmbă.

E.N.: Ți-ai croit și tu haine?

M.S.: Nu mă descurc atât de bine cu croitoria, nici nu mă atrage foarte mult. Știu lucruri de bază, dar nu mă încântă să mi le croiesc singură.

E.N.: Și dacă mergi cu un model și îți dai seama că rezultatul final e altceva față de ce ai cerut?

M.S.: De obicei, stau mai mult pe lângă croitoreasă pe parcursul lucrului, îi spun exact ce vreau și o urmăresc îndeaproape (cu ocazia asta și învăț) și dau indicații mereu.

E.N.: Te-ai gândit să-ți deschizi un atelier?

M.S.: Mi-ar plăcea foarte mult, deși e un volum mare de muncă. Acesta e țelul meu principal, să-mi deschid un atelier, dar nu știu dacă la noi în țară. Mi-ar plăcea undeva în Italia.

E.N.: Din tot ce ai lucrat până acum, care consideri că a fost cea mai mare provocare pentru tine?

M.S.: Am participat la un proiect primăvara trecută, „Circuit”, pe care l-am realizat împreună cu mai mulți colegi de la diferite secții - sculptură, grafică, design, dar și doi scriitori debutanți. A fost un proiect artistic colaborativ, cu caracter sincretic, ce a fost ulterior vernisat în câteva orașe importante ale țării – București, Brașov, Sibiu, Cluj-Napoca, Timișoara.

Timpul a fost scurt, iar provocarea a constat în faptul că trebuia să ajungem toți la un numitor comun, să stabilim un concept, iar apoi fiecare să își facă partea lui de treabă și rezultatul să fie, totuși, unul unitar și aspectuos.

E.N.: Sigur te-ai gândit să-ți pregătești o prezentare de modă – cât de mult impact crezi că are punerea în scenă, comparativ cu piesele vestimentare prezentate?

M.S.: Cred că punerea în scenă contează cel mai mult – scenografia, muzica, modelele, stylingul. Poți să ai haine simple, dar dacă tu știi cum să le expui, să alegi toate elementele care construiesc spectacolul în așa fel încât să aibă impact asupra publicului, vei avea succesul garantat.

E.N.: Dacă ar fi să alegi modele pentru o prezentare, ai alege după stilul standard, modele de agenție cu siluetă perfectă, sau vrei persoane diverse, fiecare cu o poveste diferită?

M.S.: M-ar atrage să aleg persoane de tot felul. Nu trebuie să fie o siluetă perfectă, sau neapărat o persoană tânără, pot fi de toate vârstele, chiar și copii, aș vrea să fie chipuri și personalități de tot soiul.

E.N.: Ești genul care preferă un model spectaculos dintr-un material mai puțin calitativ, sau alegi un model mai simplu, dar dintr-o țesătură de calitate?

M.S.: Contează materialul, foarte mult. Trebuie să te simți bine când îl porți, să nu agreseze pielea.

E.N.: De la ce designeri te inspiri de obicei?

M.S.: Nu pot spune neapărat că mă inspir, dar îmi plac Yohji Yamamoto, mi-a plăcut și ce se întâmplă la Gucci în ultima perioadă, Ann Demeulemeester, sunt mulți care îmi plac. Într-un fel, designerii pe care îi urmărești te inspiră și ajung să își pună amprenta asupra ta.

E.N.: Dar designeri români?

M.S.: Nu știu dacă am neapărat un preferat. Acum am un internship la atelierul Venerei Arapu, îmi place foarte mult ce face - sunt haine care chiar pot fi purtate de orice categorie de oameni, dar îmi place și ce face Lana, este deosebită.

E.N.: Ce încerci să ilustrezi de obicei prin creațiile tale? Ce mesaj vrei să transmiți?

M.S.: Vreau să transmit anumite stări emoționale pe care le am atunci când desenez. De obicei desenez cu muzică pe fundal, care, și aceea, la rândul ei, îmi dă o anumită stare, ce generează ideile și modelul final.

E.N.: Creațiile de până acum se plasează doar în pret-à-porter sau le duci și către zona de haute couture?

M.S.: În ambele zone. Am încercat să fac și haine mai “prețioase”, dar și piese care se pot purta în fiecare zi.

E.N.: Ce materiale preferi de obicei?

M.S.: Am avut o pasiune mare pentru stofă până de curând, iar acum caut tot felul de materiale care să fie interesante în sine, astfel încât să nu mai fiu nevoită să folosesc forme complicate la croi. Aș vrea ca materialele să fie spectaculoase, iar formele simple, pentru a putea fi purtate de oricine.

E.N.: Vrei să te rezumi la haine sau să încerci și accesorii, încălțăminte?

M.S.: Cel mai mult mă pasionează hainele, dar nu exclud nici accesoriile, în viitor.

E.N.: Te-ai gândit vreodată să-ți deschizi un blog de modă?

M.S.: Da, dar nu am foarte mult timp acum, în facultate – am foarte mult de muncă, iar în acest ultim an vreau să mă axez pe licență. Aș vrea o temă sport, dar totuși feminină – încă mă gândesc la temă și aș vrea să fie o surpriză.

E.N.: Ce subiecte ai aborda pe blog?

M.S.: Aș prefera să postez imagini cu ținute, creații, să prezint idei de styling, să discut tendințe. Nu mi-ar plăcea să critic ținutele altora, să comentez cine a fost bine sau “prost” îmbrăcat.

E.N.: Cum compari moda din România cu cea din țările cu tradiție în domeniu?

M.S.: E o diferență foarte mare. Mă fascinează mult ce se petrece acum în Belgia la capitolul modă, Londra...dar și Milano, însă stilul de acolo este diferit. Am petrecut jumătate de an în Roma cu o bursă Erasmus, și am constatat că există multe diferențe față de celelalte țări. Acolo se caută rochii elegante, feminitate, însă Belgia este preferata mea.

La noi, oamenii nu au atât de mult curaj să se exprime prin vestimentație, comparativ cu alte țări, nu se deschid atât de mult la acest capitol.

E.N.: Ce crezi că ar trebui să preluăm din tendințele internaționale?

M.S.: Acolo, hainele sunt mai elegante, dar speciale, în același timp, originale. La noi e un stil mai degrabă simplu, femeile nu au atât de mult curaj încât să se pună în valoare, deși sunt unele persoane care exagerează cu arătatul formelor. Trebuie să știi ce și cât să arăți – să nu fii aproape dezbrăcată, dar nici acoperită complet.

E.N.: Ce idei ai oferi unei femei românce, pe care să le aplice zilnic, în așa fel încât să fie sigură că s-a îmbrăcat corect, potrivit pentru ea?

M.S.: Să încerce să păstreze un stil cât mai simplu, dar în același timp, interesant. Uneori, ai nevoie de un singur element ca să scoți din banal întreaga ținută. Nu e nevoie să o încarci foarte mult pentru a ieși în evidență.

E.N.: Care crezi că sunt cele mai mari greșeli pe care le poate face o femeie din punct de vedere  vestimentar?

M.S.: Nu știu dacă pot vorbi de greșeli. Cred doar că e important să te simți bine cu ceea ce porți, și să știi să porți acea piesă vestimentară. E foarte mult vorba despre atitudine, cred că de la ea pornește tot. Aceeași haină purtată de două persoane diferite poate arăta bine pe una și urât pe cealaltă. Atitudinea contează în proporție de 80%.

E.N.: Care sunt piesele vestimentare care n-ar trebui să lipsească din garderoba unei femei?

M.S.: O rochie neagră, o pereche de pantofi deosebiți, care ar scoate orice ținută din plictisitor, și o jachetă interesantă.

E.N.: Ce le-ai sfătui pe femeile care nu au o siluetă de top-model? Ce să poarte pentru a arăta bine de fiecare dată, iar ținutele lor să fie deosebite?

M.S.: Să nu încarce mult ținuta, să păstreze o linie simplă. Prin accesoriile potrivite, se pot pune în valoare cu ușurință.

E.N.: Dacă îți propune cineva să îi creezi o ținută la alegere, cum procedezi?

M.S.: În primul rând, aceasta va fi adaptată personalității celui care o îmbracă. Contează mult și unde ar vrea să o poarte, ce evenimente frecventează, ce stil de viață are, cum e ca persoană, ce culori preferă.

E.N.: Ți-ar plăcea să creezi și haine pentru copii?

M.S.: De ce nu?

E.N.: Și pentru bărbați?

M.S.: Da, mă atrage această zonă, mai ales pentru că am observat că bărbații nu prea au curaj să iasă din tipare.

E.N.: Ce sfat le-ai da bărbaților la capitolul vestimentație?

M.S.: Să iasă puțin din banal. Să încerce lucruri noi, forme, croieli, culori, să nu se rezume doar la câteva elemente – astfel, vor ieși și ei în evidență.

E.N.: Când cunoști un bărbat care-ți place, cât de mult contează pentru tine să fie îmbrăcat cu stil?

M.S.: Sinceră să fiu, contează. Prima impresie este foarte importantă. Mai târziu, aș putea să-l fac treptat să își îmbunătățească stilul. Dar contează să fie măcar puțin pasionat în acest sens.

E.N.: Ți-ar plăcea să poarte creațiile tale?

M.S.: Sigur că da.

E.N.: Care sunt cele trei calități pe care ar trebui să le aibă un bărbat ca să te cucerească?

M.S.: Să fie amuzant, sincer și fidel.

E.N.: Care este piesa vestimentară cea mai ieșită din comun pe care ai creat-o până acum?

M.S.: Am făcut piese ieșite din comun pe tot parcursul facultății, dar cred că piesa cea mai originală este una care avea ca temă costumul popular reinterpretat. Am ales să utilizez multe paiete – a fost inițial creată pentru un bărbat, iar apoi a ajuns să fie purtată și de o femeie.

E.N.: Cât de mult te atrage zona tradiționalului – nu doar de la noi, ci și de peste hotare?

M.S.: Îmi place, este frumos să o reinterpretezi permanent, să nu păstrezi aceeași linie. Te poți inspira din foarte multe elemente, dar e ideal să folosești ideile în alt mod decât cel inițial atunci când le aplici într-o creație.

E.N.: Spune-mi trei culori care-ți plac cel mai mult și-ți place să experimentezi cu ele.

M.S.: Galben, roz și turcoaz.

E.N.: Un obiect de care nu te-ai putea lipsi niciodată?

M.S.: Creionul.

E.N.: Ce nu-ți lipsește niciodată din poșetă?

M.S.: Oglinda.

E.N.: Unde te vezi peste 10 ani?

M.S.: Sper să reușesc să am un atelier. Dacă nu, aș vrea să lucrez pentru o casă mare de modă.

E.N.: Care este cea mai mare dorință a ta?

M.S.: Să-mi văd creațiile purtate de cât mai mulți oameni.

E.N.: Te-ar deranja dacă ai vedea copii ale creațiilor tale?

M.S.: Nu neapărat. Înseamnă că sunt plăcute de oameni. Sigur că e puțin deranjant din anumite puncte de vedere, dar până la urmă înseamnă că e de bine.

E.N.: Ce-ți place să creezi cel mai mult?

M.S.: Jachete și bluze – piese din partea de sus a corpului, în special.

E.N.: Ce piesă vestimentară n-ai purta niciodată?

M.S.: Rochia de tip “nașă”.

E.N.: Dar cum ai transforma rochia de „nașă”, în așa fel încât să arate bine?

M.S.: Aș mai scoate elemente din ea și aș încerca să le înlocuiesc cu altele, aș căuta un echilibru.

E.N.: Ce s-ar întâmpla dacă ți-ar cere cineva să îi creezi o haină care contravine principiilor tale în design?

M.S.: Aș încerca să îi explic cum ar fi mai bine, să port o discuție să vedem dacă putem ajunge la un numitor comun. Dacă nu, aș refuza comanda, pur și simplu. Prefer să sfătuiesc oamenii în direcția potrivită, nu doar să execut ca un robot.

Nume complet: Miruna-Anca Sandu

Vârstă: 21

Prietenii îmi spun: Miru

Un cântec pe care îl recomand cu drag, oricui, în orice moment: Orice de la Florence + The Machine.

Trei locuri unde aș vrea să ajung și pe care n-am avut ocazia să le vizitez: Barcelona, Canada și Egipt.

Dacă n-aș fi ales să fac design vestimentar, aș fi ales: Medicină veterinară, dar mi-e prea milă de animăluțe.

În prezent, citesc: Nu prea am timp să citesc altceva în afară de reviste de modă, dar ultima carte citită a fost “Pământul de sub tălpile ei”, de Salman Rushdie.

În viață, cel mai mult mă motivează: Pasiunea pentru ceea ce fac.

Foto: arhiva personală Miruna-Anca Sandu, video: Eliza Nirlu, editor JoelleMagazine.ro, wikipedia.org

1 /
    interviu, interviu de colecție, Miruna-Anca Sandu, Siruna Mandu, UNArte, design, fashion, modă, designer vestimentar interviu, interviu de colecție, Miruna-Anca Sandu, Siruna Mandu, UNArte, design, fashion, modă, designer vestimentar interviu, interviu de colecție, Miruna-Anca Sandu, Siruna Mandu, UNArte, design, fashion, modă, designer vestimentar interviu, interviu de colecție, Miruna-Anca Sandu, Siruna Mandu, UNArte, design, fashion, modă, designer vestimentar interviu, interviu de colecție, Miruna-Anca Sandu, Siruna Mandu, UNArte, design, fashion, modă, designer vestimentar interviu, interviu de colecție, Miruna-Anca Sandu, Siruna Mandu, UNArte, design, fashion, modă, designer vestimentar interviu, interviu de colecție, Miruna-Anca Sandu, Siruna Mandu, UNArte, design, fashion, modă, designer vestimentar interviu, interviu de colecție, Miruna-Anca Sandu, Siruna Mandu, UNArte, design, fashion, modă, designer vestimentar interviu, interviu de colecție, Miruna-Anca Sandu, Siruna Mandu, UNArte, design, fashion, modă, designer vestimentar interviu, interviu de colecție, Miruna-Anca Sandu, Siruna Mandu, UNArte, design, fashion, modă, designer vestimentar interviu, interviu de colecție, Miruna-Anca Sandu, Siruna Mandu, UNArte, design, fashion, modă, designer vestimentar interviu, interviu de colecție, Miruna-Anca Sandu, Siruna Mandu, UNArte, design, fashion, modă, designer vestimentar interviu, interviu de colecție, Miruna-Anca Sandu, Siruna Mandu, UNArte, design, fashion, modă, designer vestimentar interviu, interviu de colecție, Miruna-Anca Sandu, Siruna Mandu, UNArte, design, fashion, modă, designer vestimentar interviu, interviu de colecție, Miruna-Anca Sandu, Siruna Mandu, UNArte, design, fashion, modă, designer vestimentar

Ţi-a plăcut acest articol?

Fii alături de noi, dă LIKE paginii JoelleMagazine de Facebook!

Inashan, artist: “Nebunii cu adevărat periculoși…
3 femei de 50 de kg țin în frâu alte două de 250