Be Joelle everyday!

Abonează-te la newsletter-ul Joelle Magazine:

BE JOELLE EVERYDAY! Your magazine. Your WORLD!

Nelipsit de la orice grătar: micul românesc! Cum și unde s-a „născut”?

Micul este una dintre emblemele culinare ale țării noastre, iar gustul său inconfundabil i-a adus chiar și recunoștință internațională. Însă care este originea regelui bucătăriei tradiționale autohtone?

Povestea micului se plasează cu aproximativ 100 de ani în urmă, în inima centrului istoric al Bucureștilor. La cârciuma lui Iordache de pe strada Covaci nr. 3 s-a născut un preparat culinar ce a căpătat faimă internațională...dintr-un accident!

Iordache N. Ionescu devine proprietar al cârciumii după ce unchiul său, George Ionescu, i-o încredințează în 1880. El reușește, cu pricepere și grijă, să creeze un brand din localul său, consacrând-o prin standardele impuse și preluate ulterior de celelalte localuri, mulți cârciumari ai vremii fiind chiar școliți de el. Cârciuma sa era renumită pentru porțiile enorme de mâncare, dar și pentru calitatea acestora, întotdeauna perfectă.

Conform relatărilor ziaristului Constantin Bacalbașa, micul ar fi fost inventat chiar de Iordache din greșeală, când într-o seară a rămas fără mațe pentru cârnați și a decis să frigă umplutura direct pe grătar. Ziaristul francez Ulysse de Marssillac, nota pe la sfârșit de secol XIX: „Strada care duce de la Gara Filaret la Mitropolie este toată plină de grădini restaurante, dar aici ele au un aspect foarte special. Mâncarea căutată, cea care reprezintă baza esențială a meselor luate aici, este un fel de cârnăcior foarte condimentat, care te ajută să suporți mai ușor poșirca cu care îl stropești, și pe care îl mănânci, aproape întotdeauna, cu o salată de ardei, alt fel preferat al românilor, care îi dau numele semnificativ de «ardei iuți»”

Este foarte probabil ca această practică de a frige umplutura din cârnăciorul picant direct pe grătar să fi fost destul de comună în cârciumile vremii când se rămânea fără mațe, iar obiceiul să se fi clasicizat ulterior. Conform historia.ro, prima atestare a denumirii de “mici” a fost făcută în revista satirică a vremii, „Ghimpele”, care nota că la cârciuma de pe strada Covaci se pot consuma mici.

Cârciuma lui Iordache începe să capete faimă, ajungând un reper al gurmanderiei românești, bucătarul său reprezentând România la Expoziția Mondială la Paris în 1889. Eroul principal al acestei expoziții a fost micul românesc, devenit principala marcă a bucătăriei naționale. Faima lui s-a răspândit peste câțiva ani și peste ocean, prin cântecele Mariei Tănase. Un alt ambasador al acestui preparat era chiar Constantin Brâncuși, care consuma micii alături de mămăliguță cu mujdei și vin.

Totuși, nu toată lumea aprobă această origine a micilor. Moghazehi Mehrzad, unul dintre pasionaţii artei culinare, afirmă că povestea lui Iordache este doar o legendă, iar micul românesc ar avea la bază bucătăria tradițională turcească. Se pare că micul este, la origini, un kebap, preparat cu diverse condimente și ierburi aromate. „Din reţeta originală de mici fac parte chimenul şi ienibaharul, condimente folosite foarte des de turci, fiind adaptată de fiecare zonă după gusturile şi obiceiurile culinare“.

Oricare ar fi adevărata origine a acestui preparat, noi îl îndrăgim foarte tare! Și știm că românii nu se sfiesc să savureze micii la orice grătar și petrecere, independent de istoricul și proveniența lor reală – România a asimilat micul ca fiind al său, preparat tradițional emblematic, și este foarte probabil să rămână permanent cu acest statut.

Foto: shutterstock.com

 

 

 

 

 

1 /
    mici, mancare traditionala romaneasca, istorie, romanian traditional cuisine, mititei, bucatarie romaneasca mici, mancare traditionala romaneasca, istorie, romanian traditional cuisine, mititei, bucatarie romaneasca

Ţi-a plăcut acest articol?

Fii alături de noi, dă LIKE paginii JoelleMagazine de Facebook!

Hadar Chalet: zile perfecte pentru relaxare la o…
Mâncare de 12 lei cu Marian: Turte cu verdețuri,…