Be Joelle everyday!

Abonează-te la newsletter-ul Joelle Magazine:

BE JOELLE EVERYDAY! Your magazine. Your WORLD!

Cornel Ilie, VUNK: “Pentru mine, scrisul e ca o terapie.”

Crede că este important să-ţi urmezi visul, oricare ar fi acela. I se pare esenţial să-ţi asculţi instinctul în viaţă. Şi-a dat seama de la o vârstă fragedă că îşi doreşte să facă muzică, a învăţat devreme lecţia răbdării, a perseverat şi a făcut totul în acest sens. Trăieşte fiecare clipă a unui nou concert Vunk cu aceleaşi emoţii de la începutul carierei lui. Este unul dintre cei mai îndrăgiţi solişti ai unei trupe din România. Este carismatic, foarte sociabil şi, în acelaşi timp, extrem de discret, motiv pentru care este apreciat de foarte multă lume. Cornel Ilie, solistul trupei Vunk, povesteşte cu un entuziasm debordant, păstrând pe chip un zâmbet cald, despre ceea ce îl face fericit, despre ce îl motivează în viaţă, despre muzică şi scris, despre cum ar putea deveni România o “ţară zâmbitoare”, dar şi despre cum alege el să se bucure de viaţă în fiecare zi.
Later edit: Conform declaraţiilor Avon Space  din 20 noiembrie 2013, odată cu relansarea gamei de produse Avon Men, Cornel Ilie(VUNK) a devenit imaginea acestui brand.

JoelleMagazine.Ro: „Te aşteptam, bine-ai venit” (versuri din melodia “Balada pentru o minune”)… bună, Cornel. :) Mulţumesc frumos pentru timpul acordat. Spune-mi, te rog, în câteva cuvinte, povestea celei mai noi piese pe care o interpretezi în duet cu Loredana, “Nu ştiu cine eşti”.

Cornel Ilie: Bună. Am scris piesa “Nu ştiu cine eşti” pentru Loredana, inspirat fiind de vocea ei. Eu o ştiu pe Lori de când s-a lansat, deşi am cunoscut-o abia pe la începutul anilor 2000 şi am apreciat la ea faptul că a reuşit tot timpul să se reinventeze. Piesa asta este o întoarcere la stilul de la începuturile Loredanei, iar cei de acum o vor redescoperi pe Lori a cărei voce aparte spune oricum mai mult decât reuşesc cuvintele să transmită. Eu pun foarte mare preţ pe cuvinte şi mi se pare fantastic să vină cineva şi să le interpreteze, nu doar să le cânte pe note. Loredana şi alte câteva soliste din România au talentul acesta de a naşte o piesă, de a-i da viaţă chiar dacă nu sunt piese scrise de ele. Aici intervine talentul tău ca solist, în momentul în care reuşeşti să dai viaţă unei piese în aşa fel încât lumea să nu-şi poată imagina că altcineva ar fi putut cânta respectiva melodie şi să o asocieze numai cu tine.

Colaborarea în sine cu Loredana a decurs foarte firesc, nu au fost necesare prea multe schimbări, aşa cum se întâmplă uneori, dar asta ţine şi de chimia dintre noi, precum şi de chimia artistului cu acea piesă. În cazul acesta, a fost o bucurie pentru că totul a decurs foarte bine, înregistrările au mers foarte repede, filmările pentru clip la fel, având în vedere agitaţia din ziua respectivă. O singură zi (şi nici măcar aia întreagă) pentru filmarea unui clip este foarte puţin timp. Este important pentru că, atunci când nu apar piedici, înseamnă că eşti pe drumul cel bun.

JoelleMagazine.Ro: Învaţă-mă tu să-mi învăţ sufletul să prindă curaj...” este unul dintre versurile cântecului “Nu ştiu cine eşti” al cărui clip l-aţi filmat pe 28 octombrie. Crezi că noi, oamenii, prindem aripi pentru a ne atinge visurile numai atunci când iubim şi când iubirea ne este împărtăşită?

Cornel Ilie: Nu neapărat. Aici, când am vorbit despre suflet, nu m-am gândit neapărat la iubirea faţă de o persoană. Este vorba, în primul rând, să afli tu ce îţi place să faci, apropo de îndeplinirea visurilor. Evident... dacă visul tău este să-ţi găseşti jumătatea, să-l găseşti pe omul acela care să rămână alături de tine întreaga viaţă, atunci da, cred că trebuie să-ţi asculţi sufletul şi să fii atent, atunci când ai întâlnit acea persoană, pentru a realiza că ea este. Cred că drama cea mai mare a unora dintre oameni nu este faptul că nu-şi găsesc jumătatea, ci faptul că poate au întâlnit-o şi nu au ştiut să o recunoască. Probabil că îşi dau seama mai târziu că atunci erau fericiţi şi că aveau parte de cea mai multă linişte, iar uneori este prea târziu.

Eu cred în ideea că, dacă-ţi asculţi instinctul şi sufletul, nu ai cum să greşeşti. Chiar dacă, pe termen scurt, pare că faci nişte paşi aberanţi sau greşiţi, pe termen lung este imposibil să greşeşti atât timp cât te asculţi tu pe tine, neţinând cont de părerea celorlalţi. Este esenţial să nu priveşti lucrurile prin prisma a ceea ce vor crede ceilalţi. Dacă tu nu te minţi pe tine şi te asculţi până la capăt, nu ai cum să greşeşti în alegerile pe care le faci, fie că acestea ţin de relaţii, de carieră sau de orice alt aspect al vieţii tale. Acolo e cheia, însă, din păcate, cei mai mulţi aleg să ţină cont în special de societate, de ce spun ceilalţi, mai mult decât de ceea ce simt ei înşişi şi de-aici apar tot felul de distorsiuni. Oamenii care nu sunt fericiţi vor propaga chestia asta în jurul lor, oamenii care nu sunt cu persoanele potrivite îi împiedică şi pe aceştia, la rândul lor, să fie cu oamenii potriviţi şi e ca un domino care trebuie oprit la un moment dat.

 

JoelleMagazine.Ro: Cânţi cu foarte multă pasiune. Ce te inspiră pentru a cânta totul cu aceeaşi pasiune, de fiecare dată? Ai ştiut dintotdeauna că vrei să faci muzică?

Cornel Ilie: Asta e ceea ce mi-am dorit, asta e ceea ce am zis că o să fac, asta fac şi nici nu mă văd făcând altceva. Pot spune că fac parte din categoria celor norocoşi, care au aflat devreme ceea ce le place să facă în viaţă. Am depus toate eforturile pentru a face muzică, pentru că nu mă vedeam făcând nimic altceva. Cred că mi-am dat seama prin clasa a II-a că asta vreau să fac. Întotdeauna e greu, dar nu este mai dificil în muzică decât în orice altă meserie. Dacă îţi place atât de mult, nici nu apuci să vezi cum trece timpul, nu resimţi nici momentele mai grele (să le zicem aşa) decât poate atunci când eşti foarte obosit. Însă, chiar şi atunci, cred că acelea sunt momentele în care îţi verifici pasiunea şi vezi cât de mult poţi să dai din tine şi cât poţi sacrifica pentru a face ceea ce-ţi place şi ce ai ales.

Câteodată, în drumul tău, apar mici capcane pe care le treci sau nu. Sunt ca nişte teste prin care poţi verifica dacă mai ai încă pasiune pentru chestia asta şi putere de a continua ori dacă trebuie să schimbi ceva. Sunt nişte etape fireşti, dar eu, personal, sunt conştient de fericirea şi de libertatea pe care mi le oferă faptul că fac muzică, adică ceea ce îmi place. Sunt un om independent din 1999, de când am renunţat, în acelaşi timp, la facultate şi la jobul de atunci doar ca să fac muzică. În anul III, am abandonat facultatea şi serviciul şi mi-am zis că trebuie să dau totul ca să primesc, la un moment dat, totul înapoi.

Evident, când faci totul cu aşa multă pasiune, apare şi o teamă... dacă nu reuşesc? Şi intri astfel într-o transă în care dai şi mai mult ca să faci paşii care trebuie şi ca să ajungi să-ţi îndeplineşti visul. Câteodată funcţionează pe moment, câteodată rezultatele întârzie să apară. Dar, dacă ai puţină răbdare, crezi în ceea ce faci şi simţi că faci ceea ce trebuie, la un moment dat, lucrurile se aşază şi nici nu îţi dai seama cum.

 

JoelleMagazine.Ro: A trecut mai bine de o lună de la #AŞAŞISHOW, concertul de anul acesta de la Sala Polivalentă, de pe 3 octombrie 2013 şi cel mai mare show Vunk de până acum. Anul trecut aţi cântat acolo pe 14 noiembrie şi a fost de vis. Ai putea să ne împărtăşeşti ce simţi pe scenă, în timpul unui concert? Cu atât mai mult, ce sentimente te-au încercat anul acesta, când ai cântat prima piesă, “Gata”, la începutul concertului în deschiderea căruia a fost proiectat un video cu maestrul Radu Beligan recitând un text scris de tine?

Cornel Ilie: Filmarea cu Radu Beligan am făcut-o cu vreo 3 zile înainte de concert, dar eram deja într-o transă de pregătire astfel încât nu eram foarte conştient de ceea ce se întâmplă acolo. Această filmare a reprezentat intro-ul spetacolului #AŞAŞISHOW şi mi-am dat seama de semnificaţia acestui lucru abia la începutul concertului când, stând în spatele cortinei, am sesizat faptul că a început acest video. Vocea maestrului Radu Beligan se auzea în toată sala cu ecou şi, brusc, s-a făcut linişte. Toată lumea prezentă acolo a tăcut pentru a auzi ceea ce spunea Radu Beligan. Dânsul are acel magnet prin care captează tot şi s-a făcut o linişte care mi-a oferit convingerea că nu are cum să nu iasă bine ori ceva să nu funcţioneze aşa cum trebuie. După acest moment, care a fost ca o gură foarte mare de aer de care aveam nevoie, am intrat pe scenă şi m-am simţit cel mai puternic om din lume.

O scenă şi publicul potrivit pot da acest miraj dacă şi tu le laşi spectatorilor, în mod real, impresia că se pot lăsa pe mâinile tale pentru ca tu să le schimbi lumea pentru acele două ore cât sunt acolo. Acesta este, de fapt, scopul oricărui spectacol. Un artist, dacă apare pe scenă, la un spectacol, numai pentru a face nişte bani, chestia asta o să se simtă în timp, iar publicul nu îl va iubi. Ideea e că tu, cât stai pe scena aia, trebuie să ai puterea de a fi atât de prezent şi atât de pasionat de ceea ce faci încât să le schimbi ziua oamenilor din public. Practic, în acel moment, tu ai o datorie: să îi faci pe acei oameni să uite de orice problemă, de tristeţile lor sau, dacă le aduci aminte, să fie prin ceea ce faci tu acolo, să nu le dai timp să se gândească la ele.

Am investit foarte mult în spectacolul acesta... şi energie şi bani. Despre timp nici nu mai amintesc. Am reuşit să implementăm nişte tehnologii care nu s-au folosit la noi până acum, de asta s-a spus despre #AŞAŞISHOW că a fost cel mai spectaculos concert indoor al unei trupe româneşti de până acum. Am adus un sistem de brăţări pe care le-am împărţit în toată sala, oamenii nu ştiau la ce folosesc, cu toţii au crezut că sunt brăţări de securitate şi de intrare, dar ele erau sincronizate de noi, le aprindeam atunci când voiam şi lumea nu avea niciun control asupra lor, ci trebuia doar să participe activ şi să se bucure de fiecare moment.

De asemenea, am avut 3 scene mobile cu ajutorul cărora ne-am plimbat prin public. Întâmplător, cu două zile înainte, un spectator ne-a anunţat că vrea să-şi ceară prietena de soţie la concertul nostru şi atunci am stabilit să facem în aşa fel încât să fie ceva memorabil pentru ea şi să afle toată sala lucrul acesta. Am stabilit locurile unde au stat ei doi pentru ca eu să ştiu unde se aflau, a cerut-o de soţie de faţă cu întreaga sală, fapt ce a adus tuturor, în mod evident, un plus de emoţie.

Un alt aspect interesant a fost faptul că eu şi cu Nicu (de la tobe), cei care am început trupa în clasa a III-a, când noi cântam în grupul muzical al şcolii şi mergeam la Cântarea României şi la alte concursuri de genul acesta, am reuşit să o aducem la spectacol pe doamna profesoara care ne-a susţinut încă de la început. Nu o mai văzusem din 1990, am reuşit să fac rost de numărul dânsei şi, cu două zile înainte, am sunat-o şi am invitat-o la concert. A venit acolo împreună cu familia dânsei şi cu o altă doamnă profesoară de geografie care ne-a fost dragă. După concert, ne-am întâlnit în culise şi a fost un moment foarte emoţionant şi pentru noi şi pentru dumnealor.

Pentru noi a fost cel mai important şi cel mai spectaculos concert de până acum, cu o încărcătură emoţională deosebită. Încă de prin 2009-2010, ne-am propus să recâştigăm publicul cu paşi mici, am mers la foarte multe concerte prin ţară, pentru că eram conştienţi că la spectacole captăm cel mai bine lumea şi îi cucerim mult mai uşor. Apropo de răbdarea despre care spuneam mai devreme, am făcut totul treptat şi cred că, dacă am fi acţionat altfel, probabil că ar fi trebuit să abandonez proiectul acesta până acum. Ne-am revenit mult după acest spectacol şi acum ne aflăm în cea mai bună perioadă a noastră. Am cântat şi cu Loredana cântecul “1000” în cadrul #AŞAŞISHOW, am cântat cu Andra, cu Alexandra Uşurelu, dar şi cu Mirabela Dauer. Mirabela Dauer a fost o surpriză pentru toată lumea, nimeni nu ştia că va fi acolo. Am cântat împreună “Ioane, Ioane” şi a fost senzaţional!

Ceea ce mi se pare frumos la artiştii mari precum Loredana sau Mirabela Dauer este faptul că au puterea să experimenteze.

În 2014 se împlinesc 15 ani de când am înfiinţat trupa Vunk, vom lansa şi un album şi o să organizăm şi un concert aniversar prin care noi propunem publicului o lume nouă, cu o poveste în care încercăm să îi includem pe toţi cei prezenţi.

 

JoelleMagazine.Ro: Te-ai alăturat "Campaniei Respectului", împotriva violenţei domestice, iniţiată de Avon România, alături de alţi 4 bărbaţi celebri din România, iniţiativă pentru care simt că trebuie să îţi spun “Jos pălăria!”. Cum se manifestă respectul faţă de femeia de lângă el pentru omul Cornel Ilie?

Cornel Ilie: Mulţumesc. Depinde de relaţia în care mă aflu cu acea femeie. Oricum, eu nu am avut niciodată vreo prejudecată referitoare la profesia, vârsta, religia sau etnia unei femei. Respectul meu faţă de o femeie este puţin diferit de respectul faţă de un bărbat în sensul în care, în momentul când o femeie îţi face un lucru rău, nu trebuie să existe nicio reacţie în consecinţă, aşa cum poate ai imboldul de a acţiona în momentul când este vorba despre un bărbat. Aici vorbesc, din nou, la modul general pentru că, într-o relaţie, respectul înseamnă cu totul altceva. Acolo e definit foarte uşor şi de perioada de când sunteţi împreună, depinde de mai mulţi factori. Însă, dincolo de asta, e important să tratezi omul de lângă tine, fie el femeie ori bărbat (pentru că violenţa domestică se manifestă uneori -- mai rar, e drept -- şi faţă de bărbaţi), cu toleranţă. E important să îl tolerezi pe omul de lângă tine, fie că este lângă tine întâmplător, pe moment, pentru un minut, pentru o perioadă determinată sau pentru o viaţă.

Ar trebui, înainte de a avea o reacţie, să încerci să te pui în pielea celuilalt şi să încerci să înţelegi de ce a ajuns să îţi spună sau să îţi facă ceva pentru că, dacă l-ai înţelege, ai reacţiona altfel. Când vine vorba despre reacţii fizice, nu e bine să îţi asculţi instinctul. Ar trebui să te gândeşti, la rândul tău, atunci când eşti nemulţumit de reacţia cuiva, la faptul că poate şi tu ai nemulţumit, la un moment dat, pe cineva şi poate că ceilalţi nu au reacţionat în consecinţă.

Poate că tuturor ne vine uneori să o luăm razna şi să facem ce ne trece prin cap, dar aici intervine diferenţa dintre oameni. Unii se abţin şi acţionează înţelept, intervine şi educaţia, sunt foarte multe variabile în discuţie.

Violenţa domestică este prezentă, mai mult, în mediul rural şi mai puţin în mediul urban, însă, când apare în mediul urban, eu consider că nu mai există nicio scuză. Nici cei de la sate nu prea au o scuză, dar să zicem că ne putem gândi la faptul că nu prea au acces la informaţie, nu au acces corespunzător la educaţie.

Eu vreau să cred despre mine că am respectat femeile, în general.

E important, aşadar, să ai un anumit grad de toleranţă. Eu nu cred în ideea că “atunci când eşti prea bun eşti luat de prost” . Asta se spune, de obicei, în primele momente de după o dezamăgire. Dacă stai şi gândeşti la rece situaţia, nu vei mai spune asta. Este tot o reacţie din instinct. Nu vei auzi pe nimeni rostind această expresie când e calm.

 

JoelleMagazine.Ro: O dată pe săptămână, scrii un articol pe Blogul Avon Space. Şi scrii foarte bine, de altfel! În plus, ai un blog: cornelilie.ro (sCorneli). Ce înseamnă pentru tine a scrie? Îţi doreşti să te concentrezi din ce în ce mai mult pe această activitate?

Cornel Ilie: Voi relansa blogul în  decembrie, însă vreau să găsesc o formă prin care să nu fiu considerat blogger pentru că nu pot să scriu zilnic, nu pot avea postări zilnice pentru că nici nu vreau asta. Îmi place foarte mult să scriu, dar nu cred că poţi să scrii de calitate zilnic decât dacă îţi dedici foarte mult timp acestui aspect, timp de care eu nu dispun pentru acest lucru. Eu scriu pentru că este un alt mod prin care pot să mă manifest, dar nu vreau să trăiesc din asta. Pentru mine, scrisul e ca o terapie. În momentul în care îţi exteriorizezi gânduri, idei şi emoţii, te eliberezi de ele. Când reciteşti ceea ce ai scris, ai şansa de a te vedea pe tine din exterior şi cred că asta te ajută să-ţi dai seama cine eşti în momentul acela. Este ca şi când ai sta de vorbă cu cineva atunci când te apasă ceva sau când ai o veste bună pe care vrei să o împărtăşeşti cuiva. După ce ai vorbit despre asta, te simţi mai liber, numai că, dacă scrii, nu vorbeşti cu cineva anume, ci vorbeşti cu mult mai multă lume care nu are o reacţie imediată, ci una întârziată.

Farmecul este acela că, orice ai scrie acolo, nu ştie nimeni cât este realitate şi cât este ficţiune. Tu alegi cât laşi să se vadă din povestea reală şi cred că acest mister este fantastic. Apoi, cine vrea cu adevărat să te cunoască, ajunge să aibă din ce în ce mai multe elemente pentru a face puzzle-ul. Cred că este un fel de joc, iar jocul cu mintea este cel mai interesant şi te menţine în formă.   

 

JoelleMagazine.Ro: Te-ai născut şi te-ai format în Bucureşti. Ce reprezintă Bucureştiul pentru tine? Care sunt cele mai frumoase aspecte ale Bucureştiului, din punctul tău de vedere?

Cornel Ilie: Trăind în Bucureşti de 37 de ani, am fost martor al dezvoltării acestui oraş, am văzut cum s-a transformat şi mi-e destul de dificil să mai privesc separat părţile bune de cele rele. Chiar mi-a propus un prieten, Cristi Stan, cel care este şi managerul nostru, să îmi imaginez că sunt turist aici, sosit pentru prima dată în Bucureşti. Astfel, am început să văd nişte clădiri pe care nu le-am băgat niciodată în seamă şi care sunt foarte frumoase. De fapt, sunt foarte multe lucruri şi locuri frumoase în acest oraş, iar oraşul evoluează, chiar dacă mai greu. E drept că existenţa prea multor maşini cu un singur pasager face ca oraşul să se supraaglomereze, oamenii devin mai nervoşi, ceea ce se propagă în imaginea de ansamblu a Bucureştiului. Trotuarele, străzile se aglomerează.

Eu nu ştiu să merg pe bicicletă, deşi îmi propun să învăţ, dar poţi folosi mijloacele de transport şi, oricum ar fi, te poţi deplasa şi poţi ajunge oriunde şi fără maşină. Şi eu merg cu maşina, însă, uite, uneori, cum ar fi astăzi, aleg să merg cu trenul: voi merge alături de colegii mei de trupă cu trenul pentru un concert la Craiova, apoi la Timişoara şi cred că va fi o experienţă interesantă.  

De asemenea, chiar nu cred că trebuie ca fiecare membru al unei familii să aibă o maşină. Bucureştiul are nişte parcuri superbe, problema e că şi acestea se aglomerează uneori. Cred că există prea multe mall-uri şi observ faptul că încă apar şi sunt toate pline.

Centrul Vechi este o zonă mai puternică decât multe alte zone centrale din alte capitale, ca fluenţă, ca distracţie, ca oferte. Ar fi interesant, dacă s-ar interzice, într-un final, fumatul în locurile publice, să vedem cum oraşul va deveni şi mai aglomerat pentru că lumea ar sta mai mult afară să fumeze, iar nefumătorii ar putea sta relaxaţi înăuntru.

 

JoelleMagazine.Ro: „Aşa, şi?” Cum arată o zi din timpul liber al solistului trupei Vunk? Ce preferi să faci pentru a te relaxa?

Cornel Ilie: Îmi place să mă plimb prin Parcul Floreasca, merg la tenis destul de des, merg la film. Am văzut “Prisoners” şi mi-a plăcut acţiunea, e foarte intensă. Un alt film pe care l-am văzut recent şi care mi-a plăcut foarte mult este “Gravity”.

 

JoelleMagazine.Ro: Din punctul tău de vedere, ce este cel mai important în viață?

Cornel Ilie: Excluzând rudele şi toate persoanele dragi mie, mi se pare important să pot adormi noaptea împăcat cu mine însumi, să ştiu că nu am făcut rău nimănui în mod voit şi conştient.

Cel mai tare mă bucur atunci când cineva îmi spune că i-am schimbat viaţa. De exemplu, în urma “Campaniei respectului”, patru persoane au prins curaj să iasă din relaţiile nocive în care se aflau. Una dintre ele a intentat divorţ. De asemenea, acum un an, am afirmat, în cadrul unui interviu, faptul că sunt de părere că divorţul trebuie să intervină atunci când doi oameni nu se mai iubesc, orice ar fi şi orice ar însemna chestia asta pentru că propagarea a două nefericiri o să facă mult rău. În urma interviului, cineva mi-a dat un mesaj că i s-a deschis o lume nouă, că şi-a dat seama că se află într-o relaţie în care nu mai are ce să mai caute, apoi mi-a dat mesaj că a divorţat, iar de curând m-a anunţat că este un om foarte fericit.

Asta legat de ultimele momente, dar vorbesc despre clipe care au însemnat mult pentru nişte oameni. De exemplu, ştiu mămici care au vrut, în momentul în care au născut, să asculte piesa “Baladă pentru o minune” şi asta anulează orice e rău, orice problemă sau tristeţe, când vezi că ceea ce ai făcut tu, ce ţi-a trecut ţie prin minte şi ai ales să dai mai departe a reuşit să schimbe cursul vieţii unor oameni ori să le schimbe pur şi simplu ziua.

Asta e cel mai important pentru mine, faptul că nu trec indiferent prin viaţa celorlalţi, asta cred că ar trebui să-şi propună toţi.

 

JoelleMagazine.Ro: Şi-aşa am avea "o ţară ca afară”, “o ţară zâmbitoare”… dacă asta e prima schimbare? :)

Cornel Ilie: (Zâmbeşte) ... da, am avea "o ţară ca afară" măcar în ceea ce priveşte mentalitatea. Am avea spiritul acela pe care îl întâlneşti în străinătate unde, dacă te uiţi pe străzi, vei vedea că majoritatea zâmbeşte. Sunt foarte puţine locuri în România unde lumea e relaxată... probabil că în Ardeal şi în Bucovina. Sunt nişte zone atât de frumoase şi pline de farmec, încât, fără să ne dăm seama, totul funcţionează altfel.

 

JoelleMagazine.Ro: Timpul pare că s-a oprit în loc acolo...

Cornel Ilie: Aşa e. Apropo de asta, la #AŞAŞISHOW, am făcut ceva de genul acesta – am oprit timpul în loc -- ba chiar a fost unul dintre momentele cheie. Ne-am propus să oprim timpul în loc pentru jumătate de minut şi nu am crezut că atât de multă lume va intra în joc. Atunci când eşti foarte fericit, vrei să opreşti timpul în loc. La un moment dat, când toată lumea era cuprinsă de euforia momentului, am rămas toţi aşa cum ne-a prins un anumit semnal, în poziţia aceea. Practic, o sală întreagă, adică cei de jos, care stăteau în picioare, au rămas nemişcaţi, iar cei de sus au făcut poze şi au filmat pentru a înregistra şi a transmite momentul mai departe. Îmi imaginam că momentul va ieşi cât de cât ok, însă toată lumea a rămas “stop cadru”, timp de jumătate de minut nu a mişcat nimeni şi mi s-a părut fascinant.

 

JoelleMagazine.Ro: Ai cântat în duet cu multe femei celebre, frumoase şi talentate din România. Ce apreciezi cel mai mult la o femeie?

Cornel Ilie: Naturaleţea. Apreciez o femeie care ştie să fie naturală, să aibă încredere în ea şi să fie împăcată cu ea însăşi. În momentul în care tu, ca femeie, ai încredere în tine, nu ai cum să nu degaji feminintate, naturaleţe, frumuseţe şi, implicit, reuşeşti să fii şi sexy. Dacă îţi propui, pur şi simplu, să fii sexy, n-o să-ţi iasă în veci.

Totul stă în atitudine. Dacă nu ai privirea care trebuie, acea privire care să-l îngheţe pe cel din faţa ta, care să-l facă să nu mai fie atent nici la ceasul de la mână ori la geanta pe care o ai, la ce haine porţi, totul e degeaba. Privirea e, de fapt, ambasadorul tuturor acestor aspecte: naturaleţe, încredere. Evident că primul este impactul fizic. Înainte de a cunoaşte o femeie, în primul rând, este vorba despre chimia fizică care există sau nu. Nu vreau să fac pe ipocritul şi să las să transpară faptul că la mine contează numai sufletul, însă, pentru a ajunge să cunoşti persoana respectivă, trebuie să îţi placă fizic pentru că acesta e primul impact, cel vizual, dar cred că şi acela îţi comunică ceva, încă din prima clipă.

 

JoelleMagazine.Ro: Ce gen de muzică îţi place să asculţi, de obicei, în afară de piesele voastre, evident, ale trupei Vunk? Care sunt artiştii tăi preferaţi din industria muzicală?

Cornel Ilie: Nu mai ascult artişti cap-coadă, însă voi rămâne mereu fan Beatles, Paul McCartney. Ascult, de asemenea, muzică din anii ’70, David Bowie, Queen şi, mai nou, Robbie Williams, Killers, trupa Fun îmi place foarte mult. Altfel, îmi plac soundtrack-urile şi muzica clasică, mă relaxează cel mai mult, mă încarcă cu energie. Am în telefon salvate două colecţii: Chopin şi Mozart şi pe ele adorm în fiecare seară. Îmi plac Beethoven, Grieg, Ceaikovski şi Nicolae Kirculescu, un compozitor român despre care este posibil să nu ştie multă lume, dar care mie mi se pare că a scris cea mai frumoasă muzică din România: “Moment muzical”. Este tema de la Teleenciclopedia, pentru cei care vor să o asculte. Mi se pare o revelaţie, te trece prin toate stările şi am senzaţia că acolo se regăseşte toată România.

 

JoelleMagazine.Ro: Ce-ţi este indispensabil zi de zi? Fără de ce nu ai putea trăi şi nu ai putea să îţi vezi mai departe de viaţă şi de activitatea zilnică de care eşti atât de pasionat?

Cornel Ilie: Comunicarea de orice fel îmi este indispensabilă. Nu pot trăi fără a comunica, fără a schimba păreri cu oamenii din jurul meu.

 

JoelleMagazine.Ro: Ai menţionat, mai devreme, că îţi place Bucovina. Ai putea să numeşti şi un alt loc anume din România care te fascinează şi unde alegi să revii întotdeauna cu mare drag? Ce anume îl face special pentru tine?

Cornel Ilie: Cel mai mult îmi place Sibiul, m-aş putea muta acolo. Totul e pozitiv acolo. Deşi este un oraş foarte important, mi se pare că şi-a păstrat identitatea. Îmi place cum e totul organizat în acest oraş. De asemenea, regret că nu pot ajunge decât foarte rar în Maramureş sau în Deltă, dar şi Bucovina, aşa cum ziceam, îmi pare o zonă aparte.

 

JoelleMagazine.Ro:  Există un secret numai de tine ştiut şi pe care, poate, vrei să-l împărtăşeşti cu mine astăzi :) referitor la faptul că reuşeşti să fii o prezenţă atât de discretă şi, în acelaşi timp, atât de plăcută de toată lumea din România? Mă refer aici la presă şi nu numai...

Cornel Ilie: Reuşesc asta pentru că nu împărtăşesc secrete cu nimeni. (râde)  Aici aş putea să mă întorc la ideea de respect. Mi se pare important să respecţi persoana cu care ai avut o relaţie, la un moment dat şi să nu povesteşti tuturor amănunte despre ea. Deja nimeni nu prea mai ţine cont de asta în ziua de azi.

Nu-mi place să afle lumea despre mine mai mult decât ceea ce fac profesional pentru că lumea te judecă foarte uşor şi-atunci aleg să păstrez discreţia aceasta cu preţul de a afla că sunt catalogat drept arogant uneori, tocmai pentru că nu vorbesc despre viaţa mea personală. Nu simt să fac asta.

 

JoelleMagazine.Ro:  Unde vă putem vedea cântând în următoarea perioadă pe voi, cei de la Vunk?

Cornel Ilie: Pe 29 noiembrie, organizăm în Bucureşti, în Club Tribute, un concert care se numeşte “Bucureşti: ultimul bal”. Este ultimul concert pe anul acesta prin intermediul căruia mulţumim tuturor celor care au fost alături de noi în 2013 şi pe care îi aşteptăm cu drag să rămână lângă noi şi în 2014.

 

JoelleMagazine.Ro:  Un gând de final pentru cititorii JoelleMagazine.ro… ?

Cornel Ilie: O să mă leg strict de muzică şi o să le recomand să caute şi să asculte muzică în limba română şi să înveţe să le placă muzica românească, oricine ar cânta-o. Asta ar face să se dezvolte din nou un stil românesc care s-a diluat în timp.  Cred că fiecare ar trebui să se gândească la ce a făcut el ca să schimbe lucrurile în ţara asta.

Gesturile mici, adunate formează acel bulgăre mare al schimbării de care România are nevoie.

 

Quick quiz:


Nume:  Cornel Ilie:

Vârsta: 37 de ani

Prietenii îmi spun…. aveam o poreclă, era Pornel şi, mai nou, avem noi o glumă între noi, în trupă, ne spunem unul celuilalt Boss.

Un cântec pe care îl recomand cu drag oricui, în orice moment, ar fi…  Moment muzical, de Nicolae Kirculescu.

Trei locuri unde îmi doresc să ajung şi pe care nu am avut încă ocazia să le vizitez: Australia, Brazilia şi Irlanda.

Dacă nu aş fi ales să fac o carieră în muzică, aş fi optat pentru.... orice are legătură cu imaginaţia: scris, film, orice ţine de creaţie şi de exploatarea imaginaţiei.


În prezent, citesc trei nuvele de Nikolai Gogol.

Mare sau munte? Munte.

În viață, cel mai mult mă motivează…  efectul pe care îl au acţiunile mele asupra oamenilor.

 

Sursă foto: Facebook Cornel Ilie

 

Un interviu de Anca Tănase. Orice utilizare a conţinutului acestui interviu presupune citarea sursei şi necesită obţinerea acordului prealabil, în scris, al JoelleMagazine.Ro. Toate drepturile rezervate © JoelleMagazine.Ro 2013.

1 /
    Cornel Ilie, VUNK, interviu, 2013 Cornel Ilie, VUNK, interviu, 2013

Ţi-a plăcut acest articol?

Fii alături de noi, dă LIKE paginii JoelleMagazine de Facebook!

Alexandru Drăgan, SARTO bespoke: Pentru un look…
Daniel Putineanu, hairstylist Salon Manifest: Cel…