Be Joelle everyday!

Abonează-te la newsletter-ul Joelle Magazine:

BE JOELLE EVERYDAY! Your magazine. Your WORLD!

Mihai Cucuringu, cercetător UCLA: România înseamnă pentru mine acel loc pitoresc unde oamenii ştiu să se bucure de viaţă.

La doar 29 de ani, Mihai Cucuringu, cercetător în cadrul Departamentului de Matematică al UCLA (University of California, Los Angeles), face parte din elita României de peste hotare. Chiar dacă puţini români au auzit despre el până acum întrucât preferă o viaţă cât mai discretă, CV-ul impresionant al lui Mihai vorbeşte de la sine şi-l face demn de toată admiraţia. După terminarea liceului (Colegiul Naţional “Gheorghe Munteanu Murgoci” din Brăila), a urmat cursurile Hiram College din Ohio şi a absolvit Summa Cum Laude facultatea (specializările Matematică, Informatică şi Economie). Şi-a continuat apoi formarea profesională cu un doctorat la Princeton University. Astăzi este doctor în matematici aplicate şi merge mai departe cu pregătirea postdoctorală făcând cercetare aprofundată pe aceeaşi temă, de data aceasta în Los Angeles. Vă invit să citiţi un interviu fascinant cu Mihai Cucuringu, cel care a dovedit că inteligenţa, munca şi perseverenţa nu au limite şi pot conduce românii pe culmile succesului chiar şi în Statele Unite ale Americii. Faceţi cunoştinţă cu românul care, deşi apreciat de către americani, nu a uitat de unde a plecat şi promovează în continuare, dincolo de graniţe, ţara în care s-a născut.

Anca Tănase [JoelleMagazine.Ro]: Bună, Mihai. Spune-mi, te rog, privind dincolo de evoluţia ta profesională extraordinară de peste hotare, ce înseamnă pentru tine România?  

Mihai Cucuringu: România înseamnă în primul rând locul unde m-am născut şi am copilărit şi locul unde trăiesc persoanele pe care le consider cele mai dragi mie. Mai înseamnă apoi locul unde, de-a lungul anilor de şcoală generală şi liceu, am avut norocul unor profesori extraordinari, care m-au ajutat să acumulez o bază solidă pentru mai târziu. Şi nu în ultimul rând, România înseamnă pentru mine acel loc pitoresc din Balcani unde, în ciuda tuturor greutăţilor, oamenii ştiu să se bucure de viaţă.

 

JoelleMagazine.Ro: Povesteşte-mi puţin despre mentorii tăi din perioada liceului. Cui îi datorezi faptul că ai luat decizia de a pleca să studiezi mai departe peste hotare? A fost o alegere personală sau te-au influenţat părerile părinţilor ori ale unor profesori pe care îi apreciai? Şi… de ce ai optat tocmai pentru Statele Unite ale Americii?

Mihai Cucuringu: Nu pot să spun că a fost o anumită persoană care m-a influenţat cel mai mult, ci mai degrabă o serie de factori care au contribuit la decizia mea. Cred că în primul rând eram foarte dezamăgit de sistemul de învăţământ din România, mă îngrozea gândul că urma să merg la Politehnică şi să studiez o groază de materii care nu mi-ar fi fost de folos mai târziu. Lipsa de flexibilitate a sistemului de învăţământ, curicula rigidă şi probabil aceiaşi de zeci de ani au fost factorii principali. A fost şi o ambiţie personală, îmi doream să încerc ceva nou şi să-mi demonstrez că se poate. Părinţii şi profesorii m-au susţinut în demersul meu şi le voi fi mereu recunoscător. Am preferat SUA în detrimentul Europei gândindu-mă că aveam şanse mai mari  de admitere acolo, dat fiind numărul mai mare de şcoli şi speram, la acel moment, să urmez o carieră în cercetare, un capitol la care SUA se află cu siguranţă pe primul loc.

 

JoelleMagazine.Ro: După liceu, ai ales să studiezi la Hiram College din Ohio. Acolo ai absolvit 3 specializări: matematică, informatică şi economie. Jucai şi-n echipa de fotbal, plus că aveai şi un job în paralel. Cum ai reuşit să faci faţă cu brio tuturor acestor activităţi?

Mihai Cucuringu: Cred că cel mai mult m-a ajutat faptul că, la acea vreme, reuşeam să fac faţă unui program foarte aglomerat fără prea multe ore de somn. Practic, dormeam foarte puţin în acei ani, n-aş mai putea să fac faţă aceluiaşi progam acum. Aveam şi un program foarte organizat, mai ales în timpul sezonului de fotbal, care dura aproape 3 luni, când weekend-urile erau rezervate pentru meciuri, deplasări la alte şcoli sau turnee. Lucram foarte mult noaptea pentru şcoală, de multe ori până dimineaţa, apoi dormeam cateva ore şi pe la orele 9-10, mergeam la cursuri, fără nicio problemă. Apoi o luam de la capăt, fără prea mari probleme, recuperam cu somnul în weekend. Nu mai sunt în stare de caţiva ani să am un aşa program.

 

JoelleMagazine.Ro: Care este motivul pentru care totuşi ai optat ulterior pentru matematică, în detrimentul celorlalte două specializări? Pentru că, după ce ai început să mergi pe acest drum, e clar că l-ai urmat cu determinare.

Mihai Cucuringu: De fapt până la urmă am ales o cale de mijloc, am optat pentru un doctorat în matematică aplicată. Era clar că nu voi face economie, specializarea în economie a fost mai mult o ambiţie personală cumulată cu faptul ca nu prea mai aveam ce alte cursuri de matematică şi informatică să urmez în ultimul an. Mi-a luat ceva timp să mă hotărăsc dacă să urmez matematica sau informatica şi, până la urmă, într-un fel am prelungit momentul deciziei, optând  pentru un program care mi-a permis acest lucru. Programul de Matematici Aplicate şi Computaţionale de la Princeton este unul extraordinar în sensul că îţi permite o flexibilitate foarte mare în materie de cercetare. Practic, poţi scrie o teză de doctorat şi alege un îndrumător din orice alt departament atâta timp cât foloseşti elemente matematice pe parcursul cercetării. Am avut colegi care şi-au ales îndrumători de teză din departamente cum ar fi matematica, informatica, finanţe, inginerie, biologie, chimie, fizică, sociologie, etc. Este extraordinar în opinia mea să dispui de atâtea opţiuni, mai ales când faci primii paşi în domeniul cercetării.

 

JoelleMagazine.Ro: Există vreo diferenţă semnificativă între modul în care ai fost perceput, român fiind, la început când ai ajuns prima dată în S.U.A. şi modul cum eşti perceput acum, după ce ai avut atât de multe realizări şi ai demonstrat ceea ce poţi?

Mihai Cucuringu: Cred că am avut mereu de câştigat de pe urma faptului că sunt român. Şcoala română de matematică şi informatică este foarte bine văzută în Statele Unite, oamenii ştiu că în România „se face carte” în anii de liceu şi facultate, mai ales în aceste domenii. Ar fi extraordinar ca acest trend să continue, deşi am oarecare îndoieli pe termen lung, dată fiind evoluţia sistemului de învăţământ din România în ultimii ani.

 

JoelleMagazine.Ro: Cum a fost pentru tine adaptarea la noul stil de viaţă, printre străini, departe de familie şi prieteni, imediat după ce ai absolvit liceul şi ai plecat la studii în afara României? Ce ai simţit că-ţi lipseşte cel mai mult acolo?

Mihai Cucuringu: Familia şi prietenii mi-au lipsit cel mult fără îndoială, simt asta chiar şi acum, după zece ani. Însă am avut norocul să cunosc nişte oameni extraordinari pe oriunde am mers şi am legat prietenii ce vor dura tot restul vieţii. În plus de asta, atunci când ai un program foarte încărcat şi eşti într-o agitaţie continuă, nu prea ai timp să conştientizezi dorul de casă.

 

JoelleMagazine.Ro: Activitatea ta profesională de până acum este impresionantă. Eşti doctor în matematici aplicate şi ai o vastă experienţă academică în calitate de profesor şi cercetător, ceea ce este extraordinar având în vedere vârsta ta. Dacă ar fi să privim comparativ, ce anume crezi că ar trebui schimbat în ceea ce priveşte sistemul de învăţământ din România?

Mihai Cucuringu: Sunt foarte multe de schimbat în sistemul de învăţământ din România şi sper ca, într-o bună zi, să pot contribui şi eu alături de alţii la aceste schimbări. Cred că primele probleme apar în ultimii ani de liceu, din două puncte de vedere. În primul rând, numărul materiilor şi lipsa unui focus pe domeniile care te interesează cel mai mult. Sunt de acord că acele cursuri de cultură generală îşi au rostul, însă până într-un anumit punct. Este o aberaţie să ai 12-13 materii în programa şcolară chiar şi in ultimii ani de liceu, fiind clar că nu poţi acumula simultan un asemenea bagaj de informaţii. În SUA, acest număr este undeva la 6-7, incluzând şi cursuri de profil dar şi de cultură generală, pe care ai tu şansa să ţi le alegi. Decât să faci o sumedenie de cursuri de acest gen, mai bine cumulezi acele ore în 1-2 materii de cultură generală care te interesează cel mai mult şi la sfârşit măcar rămâi cu ceva. Cred că în momentul de faţă, în liceele din România, în materie de 60-70%, profesorii se fac că predau şi elevii se fac că învaţă şi toată lumea este mulţumită. A doua problema este, în opinia mea, faptul că cel târziu la începutul clasei a XII-a, la 16-18 ani, eşti pus în faţa unei decizii (alegerea unei cariere) care practic te va afecta tot restul vieţii, ceea ce este iarăşi o aberaţie. Sistemul din SUA îţi permite să amâni într-o oarecare măsură această decizie, chiar şi cu 2-3 ani. De obicei, eşti obligat să-ţi alegi o (primă) specializare la sfârşitul anului II, când deja ai avut ocazia să urmezi cursuri din diverse domenii, să vezi ce-ţi place mai mult şi în ce domenii eşti mai talentat.

Cred că prima problemă menţionată mai sus persistă într-o oarecare măsură şi la nivel universitar. Evident, coroborată cu faptul că în România examenele se cumpără foarte des şi foarte uşor, chiar şi la cele mai prestigioase instituţii. Sunt stupefiat de poveştile (adevărate) pe care le aud de fiecare dată când merg acasă. Există profesori care fac averi colosale din astfel de practici. Lipsa fondurilor de cercetare ar fi principala problemă la nivel post-universitar, însă este greu să motivezi aceste fonduri de cercetare când în România bătrânii (şi nu numai) nu au bani de mâncare şi medicamente... Sunt probleme mult mai grave din viaţa de zi cu zi cu care România se confruntă în momentul de faţă, este normal ca fondurile de cercetare să fie puse pe ultimul loc.

De asemenea, universităţile fantomă din România care oferă diplome fictive de licenţă şi doctorat ar trebui desfiinţate cât mai curând posibil.

 

JoelleMagazine.Ro: Ai lucrat la Bank of America Merrill Lynch timp de un an de zile (2012-2013). Cum a fost această experienţă pentru tine?

Mihai Cucuringu: A fost o experienţă total diferită faţă de ceea ce eram eu învăţat.  Mediul în industrie este unul cu totul şi cu totul diferit, deşi am avut ocazia să fac parte dintr-un grup de Arbitraj Statistic care punea un accent mai mare pe partea de cercetare. Pentru mine a fost o experienţă grozavă să pun în aplicare unele idei pe care le încercasem doar la nivel teoretic în timpul doctoratului. Am avut acces la o bază de date financiară enormă ca şi volum, la care foarte puţine persoane din mediul universitar au acces în general, aceste date fiind de obicei confidenţiale. După mai puţin de jumătate de an, am avut de asemenea ocazia şi norocul de a pune în practică idei, algoritmi şi strategii care tranzacţionau zilnic până la câteva zeci de milioane de dolari. Pe termen lung, visul meu este să pun bazele unui hedge fund în România, de pe urma căruia să pot susţine un institut puternic de cercetare în matematică aplicată şi domeniile adiacente.

 

JoelleMagazine.Ro: Ai de gând ca, la un moment dat, să te-ntorci în ţară? Simţi că România este locul unde ţi-ai dori să-ţi întemeiezi o familie şi să te stabileşti definitiv? De ce?

Mihai Cucuringu: Da, în acest moment, România este încă locul unde îmi doresc să mă stabilesc definitiv. Familia şi, în general, oamenii de care sunt legat sufleteşte reprezintă principalul motiv. Cred, de asemenea, că există o groază de oportunităţi şi în România, unde un efort oricât de mic, financiar sau de altă natură, poate avea un impact enorm şi asta îţi oferă satisfacţii. În plus, puterea exemplului este cea mai bună. Dacă destui oameni se întorc în România, în mediul universitar sau de business, dovedind că se poate, cu siguranţă vor urma şi alţii. Este clar că mulţi nu se vor mai întoarce în România după ce au plecat la studii în străinătate, ştiu destule cazuri. Fiecare opţiune cred merită respectată, fiecare este liber să-şi traiască viaţa unde şi cum vrea şi mulţi dintre ei contribuie în felul lor la imaginea României în străinătate.

 

JoelleMagazine.Ro: Ce contează cel mai mult pentru tine în viaţă?

Mihai Cucuringu: Cred că în viaţă e important să faci ceea ce îţi place, să ai mereu un scop pentru care să merite să te ridici din pat în fiecare dimineaţă. La fel de mult contează, cred eu, să încerci să ai un oarecare balans între viaţa personală şi carieră. Avem o singură viaţă şi ar fi păcat să nu o trăim...

 

JoelleMagazine.Ro: Există ceva ce, dacă ai putea, ai schimba în traseul tău profesional de până acum?

Mihai Cucuringu: Nu cred că aş schimba ceva, fiecare experienţă trăită a contribuit în felul ei la traseul meu de până acum. De multe ori, mă consider norocos că am fost persoana potrivită la locul potrivit...

 

JoelleMagazine.Ro: În continuare, te vei concentra în mod exclusiv pe cercetarea în domeniul universitar? Ce alte planuri ai pentru viitorul tău profesional?

Mihai Cucuringu: Da, proiectele mele de cercetare sunt principala mea preocupare în momentul de faţă, însă pe viitor nu exclud alte posibilităţi. Pe temen lung, voi urma probabil o carieră în mediul universitar, cercetare în industrie sau undeva la mijloc. Pasiunea pentru cercetare o voi avea mereu. Sper ca, într-o bună zi, să pot pune bazele unui centru de cercetare în matematică aplicată în România, dacă voi avea şansa să accesez fonduri europene pentru cercetare sau să găsesc alte modalităţi de finanţare.

 

JoelleMagazine.Ro: Ai călătorit foarte mult şi ai avut şansa să descoperi tipologii umane dintre cele mai diverse. Dacă ar fi să numeşti câteva trăsături pe care tu le apreciezi cel mai mult la o femeie, care ar fi acelea?

Mihai Cucuringu: Frumuseţea sufletului şi inteligenţa şi apoi restul :) ...

 

JoelleMagazine.Ro: Ce anume te motivează în fiecare zi să faci lucrurile “ca la carte”, într-un domeniu în care excelenţa este singura care contează?

Mihai Cucuringu: Să ai oportunitatea să faci ceea ce îţi place cu adevărat este un stimul suficient de puternic, zic eu. Sunt destui aceia care nu au norocul unui job care să-i satisfacă, pe plan profesional, social sau financiar. Din acest punct de vedere, mă consider foarte norocos.

 

JoelleMagazine.Ro: Ohio, New Jersey, New York sau Los Angeles? Dacă ar fi să faci un top, care dintre aceste oraşe în care ai locuit, pe rând, timp de câţiva ani (mai puţin LA despre care sunt convinsă că ţi-ai putut forma deja o părere în câteva luni), ar ocupa primul loc al clasamentului? De ce?

Mihai Cucuringu: Cred că fiecare loc are ceva aparte. New York-ul este unic într-un fel, pentru modul cum decurge viaţa acolo. Campusul din Princeton este unul de poveste... a fost un privilegiu să petrec 5 ani acolo.

 

JoelleMagazine.Ro: Ce le-ai recomanda celor care, citind povestea ta, se gândesc să meargă la studii în străinătate şi să-şi urmeze visul, oricare ar fi acela? 

Mihai Cucuringu: Cred că seriozitatea şi perseverenţa sunt singurele calităţi care nu ar trebui să lipsească, restul contează mai puţin, vin pe parcurs sau pot fi compensate. Dacă munceşti şi ai rezultate, cu siguranţă vei fi apreciat; fără muncă şi oarecare sacrificii nu poţi ajunge prea departe, „There’s no easy way up” cum s-ar zice. Le recomand, de asemenea, să rămână tot timpul cu picioarele pe pământ, să nu uite de unde au plecat şi să fie mereu recunoscători celor care i-au ajutat pe parcurs.

 

JoelleMagazine.Ro: Mihai, îţi mulţumesc frumos pentru timpul acordat! Sincere felicitări pentru evoluţia ta profesională de până acum! Îţi doresc mult succes în continuare!

Mihai Cucuringu: Îţi multumesc şi eu frumos pentru interviu. Mult baftă în continuare cu site-ul tău.

 

Quick quiz:


Nume:  Mihai Cucuringu.

Prietenii îmi spun…. Bumby sau Bumbescu (după Adrian Bumbescu, fundaş în echipa Stelei din anii ‘80).

Un film pe care-l recomand oricui cu drag ar fi…  A Beautiful Mind.


Trei locuri unde îmi doresc să ajung şi pe care nu am avut încă ocazia să le vizitez ar fi… Tibet, Egipt, Polul Nord.


În prezent citesc cartea… din păcate timpul nu îmi permite momentan să citesc.

În mijlocul iernii, când vine momentul unei vacanțe, aleg să… merg acasă în România şi să petrec Sărbătorile alături de familie şi prieteni.

 

Sursă foto: Arhiva personală Mihai Cucuringu.

Un interviu de Anca Tănase. Orice utilizare a conţinutului acestui interviu presupune citarea sursei şi necesită obţinerea acordului prealabil, în scris, al JoelleMagazine.Ro. Toate drepturile rezervate © JoelleMagazine.Ro 2014.

Ţi-a plăcut acest articol?

Fii alături de noi, dă LIKE paginii JoelleMagazine de Facebook!

Alexandru Drăgan, SARTO bespoke: Pentru un look…
Daniel Putineanu, hairstylist Salon Manifest: Cel…