Be Joelle everyday!

Abonează-te la newsletter-ul Joelle Magazine:

BE JOELLE EVERYDAY! Your magazine. Your WORLD!

Jurnalul unei pofticioase – Dieta Oshawa: Ziua 3. Mă duc la casting pentru un rol în telenovelele sud-americane

Dacă mi-am imaginat că ziua 2 de regim e un chin, nu știam ce mă așteaptă în ziua cu numărul 3...

M-am trezit mai ușor decât în ziua precedentă și, culmea! – cu chef de sport!

Să ne înțelegem, eu sunt genul care face sport doar ca să nu se transforme într-un dulap ambulant; dacă aș ști că pot să fiu suplă fără să fac sport, n-aș alerga 2 km nici dacă ar veni apocalipsa zombie și ar trebui să-mi salvez viața astfel (probabil că aș lua un taxi).

Însă, astăzi, povestea a stat altfel. Chiar aveam chef să fac mișcare, oau, super-fitness, super-fit, Crossfit, P90X, 500 de flotări.

Am decis să profit de avânt cât îl am, că nu se știe când mai vine. Mi-am tras pe mine echipamentul pentru transpirat și mi-am pregătit sufrageria pentru zbânțuială.

După două luni și jumătate de pauză de la sport, m-am gândit eu că e o idee bună să încep din prima cu cel mai al naibii program pus vreodată pe DVD, “Insanity” al lui Shaun T. Îl mai făcusem și în alte dăți și mi-am blestemat zilele de fiecare dată, iar acum nu știu în ce univers mi-am imaginat că nu-mi voi da duhul după atâta timp de pauză.

Mă sună mama între timp.

Eu: ALO!!!!!!!!!!!!!!

Mama: Alo, ce faci?

Eu: GIMNASTICĂ! TE SUN CÂND TERMIN!!!!

Eu, în gând, după: “De ce naiba țip așa?!”

Am abandonat după 15 minute. Nu se terminase nici încălzirea încă. Oficial, sunt o legumă refrigerată. 

„E, totuși, un început”, zic eu, și mă îndrept gâfâind, roșie la față ca o pătlăgică, spre duș.

Și de ce să nu fac pachetul complet de slăbire, dacă tot am început? Am luat la rând toate cremele anticelulitice pe care le aveam în baie (și pe care nu prea le folosesc, fiindcă, dacă fac sport, celulita dispare) și am început să mă masez mai ceva ca o tanti de la salonul spa care ți se adresează cu „iubita”.

Și...ce să constat? Celulita era redusă considerabil.

“Să fie de la dieta asta? După doar 2 zile?! Ia să mă măsor eu.”

Hopa...minus 3 centimetri în talie.

Vai, vai.

Vai, mă entuziasmez.

Dar entuziasmul n-a ținut prea mult. După ce ziua începuse promițător, aceasta s-a dovedit a fi una groaznică, cu două mari probleme:

1. Acnee și mai urâtă, și mai în floare, și mai respingătoare.

2. O stare de depresie fără un motiv valid.

Acneea o puteam ține sub control – nu mă mai uitam în oglindă. Dar cu depresia ce să fac?

Am plâns de dimineață după ce m-am uitat la o poză mai veche cu mine, în care aveam părul foarte blond.

M-a luat foamea. Mult mai târziu ca de obicei, totuși. Am mâncat niște grâu fiert.

Am încercat să lucrez una-alta, m-am enervat din cauza unor deadline-uri nerespectate.

Iar mi-a venit să plâng.

M-a luat foamea. M-am gândit că, deși mă bucurasem că am gătit mult, să-mi ajungă, o să cam termin toată mâncarea din ziua 3. Și iar m-am gândit că dacă voi mânca în toate cele 10 zile în ritmul acesta, mă voi face cât un dulap de bucătărie plin cu borcane de zacuscă.

Iar mi-a venit să plâng.

„Ce-i, dom’ne, cu stările astea?! Bocesc ca o magdalenă fără să am motiv.”

M-am întors la treabă.

Iar m-a luat foamea. Am mâncat o felie de plăcintă cu orez.

Senzația de buze uscate și amar în gură a persistat pe tot parcursul zilei.

M-am întors la treabă.

Iar mi-a venit să plâng.

"Acneea o puteam ține sub control. Dar cu depresia ce să fac?"

Și nu doar mi-a venit. M-a apucat o criză de plâns, combinată cu anxietate și dificultăți la respirație, în care aveam senzația că mi-au murit toate rudele și alte câteva, că nu voi mai găsi fericirea adevărată și că îmi voi pierde auzul până a doua zi.

Și am plâns așa vreo oră, timp în care mă mai întrebam din când în când: „Dar de ce naiba plâng?!”

Când îmi răspundeam „Nu știu!”, plângeam și mai tare.

Așa că asta am făcut - după cum spunea o fostă colegă de facultate,

„citeam și plângeam, citeam și plângeam, citeam și plângeam...”

Noroc că se făcuse ora să plec de acasă ca să rezolv niște lucruri, că sigur mai boceam vreo două ore, mai ceva ca după ce te uiți la „The Notebook” și consumi 5 pachete de șervețele ca să-ți sufli nasul.

„Bine că ies la aer, poate așa îmi revin din boceala asta de semi-depresivă”, gândesc eu.

Și ies mândră pe ușă. Nu înainte să-mi aplic 15 straturi de fond de ten, ca nu cumva să vadă cineva erupția vulcanului Krakatoa la mine pe chip.

N-am stat mult prin oraș, că m-am trezit că sună telefonul.

„Vecinei de dedesubt îi curge prin tavan, sigur e de la tine, vino urgent.”

Serios?! Doamne, ce zi.

Mă gândeam deja să-mi iau cizmele de cauciuc, la ce inundație părea că este la vecina mea, după descrieri. Am fugit spre casă, nu înainte de a mă opri la un Mega Image.

Nu mai aveau rondele din orez expandat.

Iar mi-a venit să plâng. 

“Hai că ești deja penibilă, măi, fato, cu stările tale depresive”, mi-am spus.

Am ajuns repede acasă și am urcat într-un suflet la vecina, pe care o cunoșteam atunci pentru prima oară.

"Cam țâfnoasă tanti", gândesc eu.

Și mă uit să văd care era problema astronomică. Nu era nici astronomică, și nici vreo problemă cauzată de mine. Lui tanti îi curgea de ani de zile în casă din cauza ploii.

“Și de ce m-ai mai chemat pe mine?! Femei nebune care fac din țânțar armăsar, huo."

Am dat să intru în casă și mi-am amintit că am uitat niște bagaje în mașină și că trebuie să cobor iar.

IAR MI-A VENIT SĂ PLÂNG.

Am decis că ziua asta trebuie să se încheie neapărat.

Mă culc și gata.

Dar mai întâi, să pregătesc niște sărățele pentru mâine, că nu mai am.

Nu mă condamnați, sărățelele alea sunt singura mea salvare din regimul ăsta, sunt delicioase.

Am stat iar până târziu să frământ cocă, să fac sărățele, mi-a rămas aluat și pentru pâinici, m-am tăiat între timp și la deget (și iar mi-a venit să plâng, eu, care nu plâng niciodată când mă tai), m-am și ars la cuptor de vreo trei ori (Doamne, ce zi, nu se mai încheie odată).

Am terminat procesul de copt, am mâncat jumătate din sărățele.

M-am culcat leșinată. Hai cu ziua de mâine, să vedem ce mai urmează.

Între timp, mă pregătesc să merg la casting pentru un rol în telenovelele sud-americane. La cum bocesc instantaneu, sigur or să mă ia. Dar mai întâi, să aștept să-mi treacă groaznicele coșuri, că altfel n-o să mă lase să joc în rol principal cu Fernando Colunga.

Foto: wikimedia.org, giphy.com

1 /
    dietă, slăbit, regim, dietă de slăbit, dietă și sport, kilograme în plus, dieta macrobiotică, dieta Oshawa, cură de slăbire dietă, slăbit, regim, dietă de slăbit, dietă și sport, kilograme în plus, dieta macrobiotică, dieta Oshawa, cură de slăbire dietă, slăbit, regim, dietă de slăbit, dietă și sport, kilograme în plus, dieta macrobiotică, dieta Oshawa, cură de slăbire dietă, slăbit, regim, dietă de slăbit, dietă și sport, kilograme în plus, dieta macrobiotică, dieta Oshawa, cură de slăbire dietă, slăbit, regim, dietă de slăbit, dietă și sport, kilograme în plus, dieta macrobiotică, dieta Oshawa, cură de slăbire dietă, slăbit, regim, dietă de slăbit, dietă și sport, kilograme în plus, dieta macrobiotică, dieta Oshawa, cură de slăbire dietă, slăbit, regim, dietă de slăbit, dietă și sport, kilograme în plus, dieta macrobiotică, dieta Oshawa, cură de slăbire dietă, slăbit, regim, dietă de slăbit, dietă și sport, kilograme în plus, dieta macrobiotică, dieta Oshawa, cură de slăbire dietă, slăbit, regim, dietă de slăbit, dietă și sport, kilograme în plus, dieta macrobiotică, dieta Oshawa, cură de slăbire

Ţi-a plăcut acest articol?

Fii alături de noi, dă LIKE paginii JoelleMagazine de Facebook!

Ce mănâncă un nutriționist într-o zi
Două lucruri importante de care trebuie să ții cont…