Be Joelle everyday!

Abonează-te la newsletter-ul Joelle Magazine:

BE JOELLE EVERYDAY! Your magazine. Your WORLD!

Lecții de viață învățate în 3 decenii de existență. Cum au trecut 30 de ani? Într-o clipită

Luna trecută, pe 17 noiembrie, am împlinit 30 de ani, însă mi-am acordat un răgaz înainte de a scrie ceva pe tema asta, pentru a asimila treptat tot ceea ce această vârstă înseamnă cu adevărat. Cuvintele lui Abraham Lincoln, "Nu contează anii din viața ta, ci viața din anii tăi", rămân întipărite în mintea mea drept unul dintre motto-urile care îmi ghidează pașii în călătoria cu acest roller coaster a cărui viteză mi-ar plăcea uneori să o pot încetini după bunul plac.

30 de ani reprezintă o vârstă frumoasă, care te face totuși să te gândești de ce timpul trece atât de repede, iar momentele pe care ai vrea să le trăiești veșnic se pierd în negura vremurilor, din ele rămânând, în cazurile fericite, crâmpeie de amintiri care-ți fac, din când în când, sufletul și întreaga ființă să tresară.

1. "Aș da tot cu bucurie pe-o zi de copilărie" 

Mulți sunt cei care, dacă ar fi posibil, și-ar cumpăra cu tot ceea ce au un bilet doar dus către copilărie, acel Rai pierdut în care totul era simplu și orice mică supărare trecea cu mângâierea blândă a mamei ori cu îmbrățisarea plină de iubire a tatălui.

În copilărie, nu am știut ce înseamnă tristețea. Zâmbetul și pofta mea debordantă de viață care au stârnit adesea admirația celor din jur de-a lungul acestor 30 de ani mi-au fost insuflate în copilărie de către părinții mei care m-au învățat să mă bucur de fiecare clipă, să trăiesc din plin fiecare moment fericit și să las tristețea, grijile și problemele "de oameni mari" pentru mai târziu când, spuneau ei, "te vei sătura de ele".

Nicicând nu m-am simțit mai iubită și mai ocrotită decât în acea vreme petrecută alături de cei mai buni părinți din lume, care și-au dat toată silința să mă crească cât mai frumos posibil.

2. Cei 7 ani de-acasă sunt cartea ta de vizită și cel mai important bagaj pe care îl vei avea vreodată

Oriunde ai fi, educația iese la iveală. A fi demn și a-ți face părinții mândri în orice circumstanță ar trebui să reprezinte scopul suprem al fiecărui om.

3. Oricât de ciudat ar părea, părerea celor din jur despre fiecare acțiune a ta nu contează

Amintește-ți că nimeni altcineva nu trăiește în locul tău și nu trebuie să justifici în fața nimănui alegerile făcute.

4. Totul, cu excepția morții, are o soluție

Când suntem copii, ne dorim să credem că părinții noștri sunt nemuritori și că ne vor fi întotdeauna alături, cu o vorbă bună și cu cea mai caldă îmbrățișare din lume.

Există evenimente despre care auzim vorbindu-se în jur, dar nu credem că ni se pot întâmpla nouă și, paradoxal, nimeni nu ne avertizează că unele lucruri sunt pur și simplu firești și, mai devreme sau mai târziu, ni se întâmplă tuturor.

Astfel, evident pe nepregătite, într-o banală zi de 13 ianuarie, în anul 2012, la numai 23 de ani, mi-am văzut viața atârnând de un fir de ață. Ultimele puteri care mă ajutau să mă mai țin de marginea prăpastiei m-au lăsat și am căzut în abis atunci când cel care fusese eroul meu a închis ochii pe un pat de spital, privindu-mă cu un soi de iubire infinită combinată cu disperarea de a mă lăsa singură în lumea asta mare și haină. Atunci am crezut că nimeni și nimic nu mă va mai putea ridica. 

5. Familia nu ți-o alegi, dar e singura ta legătură cu trecutul, prezentul și viitorul

Legăturile de sânge sunt indestructibile însă uneori, cu toate astea, există oameni prin vinele cărora curge același sânge și care aleg drumuri diametral opuse, fără a-și mai vorbi până la final când, din ceea ce viața m-a învățat în cei 30 de ani, regretele apar în mod inevitabil, însă mult, mult prea târziu.

6. Soțul tău sau soția ta este/va fi singura familie pe care ți-o alegi

Și alături de care împarți totul, cu bune și rele. De aceea, sfatul meu până la acest umil moment în viață ar fi ca, dincolo de pasiunea efemeră de început, jumătatea alături de care decizi să îți petreci întreaga viață să fie, înainte de toate, cel mai bun prieten al tău. Magia, chimia și romantismul încep o relație, însă prietenia face ca ea să dureze până la adânci bătrâneți.

7. Nu poți forța pe cineva să te placă

E simplu: există simpatii și există antipatii, iar unui om căruia îi ești antipatic nu îi vei schimba părerea despre tine, oricâte giumbușlucuri ai face. În plus, nimeni nu merită efortul de a-ți irosi timp prețios din viața ta pentru a-i demonstra ceva ce refuză să vadă.

Este o iluzie să te păcălești singur că omul se mai schimbă semnificativ de la 30 de ani încolo, așa că ar fi inutil să te aventurezi în promisiuni de a te schimba de dragul altcuiva, când singurul motiv pentru care ai mai putea ajusta anumite lucruri ar fi doar pentru că tu îți dorești asta. 

8. Plânsul vindecă. Treptat, dar sigur

De fiecare dată când simt nevoia să plâng, fac asta fără scuze sau explicații. Unele răni adânci se cicatrizează în timp, iar altele niciodată pentru că sufletul, spre deosebire de trup, nu "uită", oricât ar afirma unii că timpul te ajută să ștergi anumite amintiri pentru totdeauna.

9. Oamenii răi, negativiști și invidioși nu au ce căuta viața ta

Există oameni care-ți rămân în preajmă doar pentru a se bucura de fiecare eșec al tău, pentru a-și demonstra că ei au reușit mai bine decât tine, oameni care îți zâmbesc în față, dar te bârfesc constant pe la spate, oameni care se deghizează în prieteni pentru a fi cât mai aproape de tine. 

Cu timpul, înveți să-i citești mult mai ușor, fără a le lăsa măcar impresia că ai înțeles care sunt intențiile lor, iar acela este un moment în care poți fi conștient că te-ai schimbat și ai mai evoluat.

10. Lucrurile nu ies întotdeauna cum ți-ai propus

În unele cazuri, oricât de mult te-ai strădui, ești nevoit să reconfigurezi traseul pentru simplul motiv că drumul tău în viață este altul și nu are sens să irosești momente importante făcând altceva ce nu îți este predestinat.

11. Amintirile sunt singurele care rămân pentru totdeauna

Iubesc să călătoresc și să trăiesc experiențe inedite care să îmi aducă noi amintiri, însă am învățat cât de important este să ai grijă cu cine îți construiești aceste amintiri, pentru că ele pot dura întreaga viață. Mi se pare esențial ca, la final, să poți afirma cu tărie faptul că, dacă ai putea retrăi viața, nu ai schimba nimic din tot ceea ce ai făcut.

12. Diferența dintre prietenii pentru o viață și cei pentru o vreme ori pentru un motiv devine din ce în ce mai limpede pe măsură ce anii trec

Unul dintre cele mai faine aspecte ale vârstei de 30 de ani este acela că oamenii pur și simplu "se cern". Nimeni nu te mai poate păcăli că îi pasă, pentru că devine destul de evident cui îi pasă și de ce și cui nu îi pasă deloc de tine, orice ai face.

În plus, adevăratele prietenii deja sunt conturate la această vârstă și, așa cum singur vei constata, ele sunt puține, dar bune.

13. Calitate, nu cantitate

În tot ceea ce faci, remarci faptul că ai nevoie de puțin în tot și în toate astfel că nu mai faci rabat la calitate. Prieteniile, iubirea, afecțiunea, chiar și lucrurile materiale de care, deși nu sunt importante, avem nevoie pentru a trăi devin necesare cât timp te îmbogățesc spiritual. 

Nu alerga după oameni care nu te vor, nu cerși iubire din partea cui nu îți poate oferi, nu cumpăra mai mult decât ai nevoie, nu pune la suflet mai mult decât ar trebui.

Cumpătarea devine, cu timpul, un element esențial care te învață, mai departe, alte lecții importante.

Zâmbește cât mai des, iubește intens și, dincolo de orice altceva, trăiește clipa!

Foto: Arhiva personală.

1 /
    30 de ani, vârstă, femei, trei decenii, lecții de viață, iubire, personalitate 30 de ani, vârstă, femei, trei decenii, lecții de viață, iubire, personalitate

Ţi-a plăcut acest articol?

Fii alături de noi, dă LIKE paginii JoelleMagazine de Facebook!

E necesar să vorbeşti cu partenerul zilnic? Iată…
Despre fericire și alte fleacuri...