Be Joelle everyday!

Abonează-te la newsletter-ul Joelle Magazine:

BE JOELLE EVERYDAY! Your magazine. Your WORLD!

Joelle Bride-to-be-diary: Invitații și confirmări - episodul 5

În momentul în care decizi să te căsătorești, te gândești că invitațiile sunt cea mai mică problemă pentru că, nu-i așa, ție îți place să socializezi și să revezi oameni dragi. Însă, când îți dai seama că a rămas mai puțin de o lună până la nuntă și trebuie să afli cine are, de fapt, plăcerea de a participa efectiv la evenimentul tău, realizezi că acesta este, în puține cuvinte, momentul adevărului.

Treaba cu înmânarea invitațiilor și obținerea confirmărilor diferă de la persoană la persoană. La ce mă refer? Ei bine, pentru început, la faptul că majoritatea nu dă doi bani pe acea hârtie primită, o aruncă, o pierde, o lasă prin mașină sau o abandonează într-un sertar uitat de vreme și, cu mici excepții, nu te sună până la data menționată pe invitație pentru a-ți da un răspuns concret cu privire la participarea la nuntă.

Însă, calmă din fire cum te știi (sau cum încerci să fii în perioada asta în care stresul oricum plutește în aer), te înarmezi cu răbdare și începi să îi contactezi pe fiecare în parte pentru a obține un răspuns. 

Oricare ar fi acela, dar răspuns să fie. 

Ei bine, în afară de oamenii pe care îi iubești enorm și despre care știai deja că îți vor confirma prezența și vor fi alături de tine în acea zi, distracția abia acum începe. 

Probabil că stresul s-ar diminua simțitor dacă oamenii s-ar comporta, în momentul oferirii unui răspuns, ca niște adulți responsabili, care își asumă deciziile luate.

Dar nu, cei mai mulți dintre cei care oricum te anunță, 5 zile mai târziu, că nu vor putea ajunge inventează fel de fel de scuze, pe care ți se înșiră minuțios pentru a ilustra faptul că motivele pentru care nu vin la eveniment sunt întemeiate și că, de fapt, ei și-ar fi dorit foarte mult să îți fie alături.

Da, mulțumesc pentru detalii, le-am reținut pe toate și mi-au îmbogățit cultura generală. Apreciez!

"Nu ajungem, dar venim cu mare drag la botez și așteptăm nerăbdători invitația!"

Recunosc faptul că, în tot acest cocktail de sentimente provocate de răspunsurile "Nu vin/venim.", cel mai stupid răspuns pe care l-am primit a fost acela în care mi se comunica clar și răspicat că nu vin la nuntă, însă abia așteaptă să vină la botez.

Pe bune?!? Ce botez? Oare știu ei ceva ce eu nu știu? 

Serios acum, nu degeaba se spune că, dacă tăceai, filosof rămâneai.

Chestia cu botezul și cu copiii e relativă, fiecare alege dacă și când să aibă copii și, cu atât mai mult, fii sigur că nimeni nu te mai invită a doua oară dacă nu ai avut chef să fii acolo, mai ales când tu ești cel care ai solicitat invitația la nuntă.

Pentru că, da, în mod surprinzător, am avut persoane care știau data nunții și mi-au cerut cu subiect și predicat să le invit doar pentru a-mi comunica, 2 luni mai târziu, că nu vor veni.

Așa am realizat, în toată această "călătorie", că nunta este un experiment social foarte interesant. 

Afli astfel cine are plăcerea să îți fie alături și cine nu, cui îi pasă și cui nu, cine se oferă să te ajute în ziua nunții și cine nu și, practic, la final, ajungi la concluzia că ți-ai ales bine prietenii apropiați pentru că ei sunt cei pe care te poți baza în orice situație. 

Dincolo de asta, nu poți să nu zâmbești când afli că oameni despre care nu credeai că vor veni abia așteaptă ziua cu pricina, iar persoane alături de care tu ai fost în trecut, la evenimentul lor, "nu vor putea ajunge".

A fi om de cuvânt ține de educație

Toată viața avem parte de surprize, mai mult sau mai puțin plăcute, însă eu, care nu am refuzat niciodată în viața mea să merg la un eveniment la care îmi doream cu adevărat să merg și am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru a fi acolo, nu pot să înțeleg chestia cu "nu pot veni, deși mi-aș dori".

E o scuză puerilă.

Da, am o prietenă extraordinară care e nașă de cununie în aceeași zi și a făcut tot ce a fost omenește posibil pentru a-mi organiza o petrecere a burlăcițelor de vis și va fi cu mare drag alături de noi la cununia civilă. Am văzut cât de mult regretă că nu va fi acolo la nuntă și mi-a zis că îmi este recunoscătoare pentru că am făcut atmosferă la nunta ei. Sincer, plăcerea a fost de partea mea și recunosc faptul că o apreciez poate mai mult decât până acum, văzând că a încercat să îmi demonstreze că ar fi vrut să îmi fie alături la toate evenimentele din perioada asta.

Acesta poate fi numit un motiv cu adevărat întemeiat, însă motivele puerile deghizate în scuze plauzibile chiar nu își au sensul și nu pot să înțeleg de ce oamenii și-ar complica existența și ar consuma minute din viață oferindu-le. 

Să-nvățăm să spunem "nu" cu fruntea sus!

Mi se pare esențial să înveți să spui "nu" în viață. Sincer, un simplu "nu vin", fără alte motive suplimentare, este mai mult decât suficient și mult mai de apreciat.

Dincolo de toate acestea și de orice altceva, țin să le mulțumesc și pe această cale tuturor acelor oameni care mi-au confirmat prezența la eveniment... pentru că evenimentele se fac cu oameni și nu pot decât să mă bucur că voi avea lângă mine doar persoane de calitate, care își doresc cu adevărat să fie acolo.

Acum știu că va fi o nuntă de vis, așa cum mi-am imaginat!

Dacă le-ați ratat până acum, puteți citi și episoadele 1, 2, 3 și 4 ale jurnalului meu de mireasă.

Foto: shutterstock.com

Ţi-a plăcut acest articol?

Fii alături de noi, dă LIKE paginii JoelleMagazine de Facebook!

7 cupluri căsătorite de 10 ani dezvăluie secretul…
9 întrebări la care trebuie să răspunzi sincer înainte…