Aurel Vlaicu şi viaţa printre nori.

Un om care avea să marcheze lumea mondială a aviaţiei, inginer, inventator şi aviator, a reuşit, prin muncă şi perseverenţă, să-şi îndeplinească visul.

Aurel Vlaicu a studiat la Colegiul Reformat al Liceului Calvin din Orăştie, care, din 1919, a fost numit „Liceul Aurel Vlaicu”. După terminarea liceului, obţine diploma de bacalaureat în anul 1902 la Sibiu. A urmat studiile de inginerie la Universitatea din Budapesta şi la Ludwig-Maximilians-Universitat Munchen, în Germania, obţinându-şi diploma de inginer în anul 1907. 

După terminarea facultăţii, a lucrat ca inginer în Russelsheim, la uzinele Opel. În anul 1908, s-a întors la Binţinţi unde a construit un planor cu ajutorul căruia a făcut un număr de zboruri. 

Toamna anului 1909 devine hotărâtoare pentru inventator. Acesta se mută în Bucureşti unde începe construcţia primului său avion, Vlaicu I. 

Ceva unic pentru începuturile aviaţiei mondiale, avionul zboară fără modificări în iunie 1910. În anul următor, avea să construiască un al doilea avion, Vlaicu II, construcţie care îi va aduce două premii memorabile la mitingul aerian de la Aspen, Austria.

Vlaicu II, un avion foarte bine construit şi extrem de stabil pentru acea vreme, i-a permis să câştige diferite premii în confruntări internaţionale.

În anul 1914, Magnani şi Silişteanu, doi dintre prietenii lui Aurel Vlaicu, finalizează construcţia avionului Vlaicu III. Efectuează câteva zboruri cu noul avion, dar autorităţile vremii interzic continuarea încercărilor, în toamna anului 1916. Avionul a fost văzut pentru ultima oară în anul 1940. Franţa şi Italia au reuşit performanţa de a folosi aviaţia militară înaintea ţării noastre.

Aurel Vlaicu avea să-şi găsească sfârşitul la 13 septembrie 1913,  în încercarea de a traversa Munţii Carpaţi.

Sursă foto: Shutterstock.com