Be Joelle everyday!

Abonează-te la newsletter-ul Joelle Magazine:

BE JOELLE EVERYDAY! Your magazine. Your WORLD!

Creative Tuesday: “Suntem în județul Slobozia” - incultura, motivul pentru care țara stă pe loc

Excursiile cu trenul nu sunt întotdeauna plictisitoare. Uneori, sunt amuzante, cu colegi de compartiment sociabili, care fac glume bune. Iar alteori, sunt de-a dreptul șocante.

Am fost și eu pasageră de tren în acest sfârșit de săptămână.

Nu mi-am imaginat că se va petrece vreun eveniment deosebit sau cel puțin interesant, pentru că oricum vagoanele erau pline și nimeni nu se putea mișca – cât încă e vreme de plajă, treci prin așa ceva la fiecare drum. Așa că m-am gândit să citesc ceva.

Intenția de lectură mi-a fost întreruptă de două surori guralive, din generația mea, care căutau să vadă ce mari personalități au fost pe bancnotele românești dinainte, în perioada când încă exista leul greu. “Interesant”, am gândit, dar opinia mi-a fost dată peste cap la scurt timp după:

“Și Avram Iancu ăsta de ce era pe hârtia de 100.000? Ce a făcut așa important?”

Am crezut că-mi crește glicemia. Duduia a continuat, făcând o comparație cu bancnotele de astăzi, spunând că pe bancnota de 200 de lei se află Nicolae Labiș.

Domnișoară dragă, hai să te ajut și să te lămuresc:

Pe bancnota de 200 de lei se află imaginea lui LUCIAN BLAGA - filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. Elementele de originalitate din scrierile sale l-au plasat în universalitate, el fiind propus pentru Premiul Nobel, el fiind autorul faimoaselor „Poeme ale luminii”, și, printre altele, el fiind autorul lucrărilor filosofice grupate în trei trilogii, „Trilogia cunoașterii”, „Trilogia culturii” și „Trilogia valorilor”. Măcar atât să afli despre el.

NICOLAE LABIȘ – și el scriitor, în principiu poet. Românii comuni, așa ca tine, îl cunosc cel mai bine pentru „Moartea căprioarei”.

Gândurile mele pline de indignare cu mici accente de furie au fost întrerupte de încă o bomboană:

„Pe Enescu ăsta l-au lăsat tot pe bancnota de 5. Așa ieftin?”

Taci din gură, fato, că-ți dau cu Rapsodia Română peste ochi.

A tăcut o vreme, m-am gândit că am scăpat de chin. Până am ajuns pe podul de la Cernavodă, mademoiselle spunând că ne aflăm „pe un pod”.

Alo! Nu e podețul de piatră care trece peste pârâul Carlichioi, în fața ta ai faimosul pod construit de Anghel Saligny, inaugurat acum 121 de ani! Toată lumea știe povestea cu Saligny stând într-o șalupă sub pod, în timp ce trecea un convoi de 15 locomotive deasupra, cu scopul de a testa rezistența construcției. Și tu spui că te afli „pe un pod”...Dacă toți românii ar fi ca tine, nu s-ar mai asfalta nici măcar o alee de bloc.

Aceștia sunt oamenii care votează în țara noastră

M-am lămurit, duduia habar n-are istorie, am decis s-o las în pace. Dar nu m-a lăsat ea pe mine! Că la scurt timp după povestea cu podul, ea a concluzionat că ne aflăm în

“județul Slobozia.”

Județul Slobozia. Județul Slobozia. Județul Slobozia. Ia-mă, Doamne, acum.

Părinții stăteau în fața ei, n-au corectat-o nicio clipă. La fel de inculți ca ea, firește.

Lângă mine se aflau un tânăr cam ursuleț și iubita lui – din discuții mi-am dat seama că sunt medici rezidenți în Germania. Am răsuflat ușurată, gândindu-mă că voi auzi o conversație inteligentă. Mare greșeală.

Îl aud pe ursuleț grăind:

„E bine amplasată centrala în zona asta, că rocile oprește vântul și reziduurile să pătrundă...”

Rocile ce face?!

Mi-a crescut tensiunea arterială.

Iar prostia trebuie îmbinată întotdeauna cu fudulie, pentru a fi la cote maxime, pentru a se scălda în propriul suc, pentru a se desfășura ca la ea acasă, spre dezgustul celor ca mine. Aud în stânga mea, de la inculta-șefă:

„Oricum găsești excursii ieftine la Barcelona, cu câteva sute de euro. Dar mai știi cum a fost în America? Oare mai știu să conduc dacă merg la ei în San Francisco? Că prefer să închiriez o mașină.”

Bine că habar n-ai în ce județ se află trenul cu care circuli, dar tu mergi să conduci la San Francisco.

Chirița secolului XXI.

Apoi aud în dreapta mea, de la ursuleț:

“Iuby, când ajung la Koln, ar fi bine să-mi iau o mașină ca să am cu ce să mă plimb, un Duster, ca să nu fie foarte scump. Că n-are rost să iau un Audi A6. Ce zici?”

Am rămas mută. Blocată. Șocată.

Bine că drumul cu trenul durează doar două ore. Altfel ajungeam să iau Xanax până la destinație.

De aceea nu progresează țara deloc

Aceștia sunt oamenii care votează în țara noastră. Aceștia sunt oamenii care ne decid soarta, care aleg în funcție de pomana electorală și nu în funcție de programul politic. 

De aceea nu progresează țara deloc și picăm din lac în puț cu președinții și premierii. De aceea vin străinii și cumpără teritorii, deschid afaceri și taie păduri ca la ei în curte. De aceea companiile multinaționale au numai patroni străini și-i exploatează pe românii cu creier ca pe culegătorii de bumbac.

De aceea nu ne recuperăm tezaurul, împrăștiat prin toate țările mai șmechere decât a noastră. De aceea ne chinuim să strângem bani pentru Cumințenia Pământului degeaba, că spitalele sunt mizere și copiii sunt piele și os și plini de boli în orfelinate. O să ajungem să ne pierdem toate teritoriile, bogățiile și averile, și-așa ciopârțite, decimate și monopolizate de străini.

De aceea au murit 64 de oameni în incendiul din Colectiv din 2015, de aceea au murit degeaba Adrian Iovan și Aurelia Ion în Apuseni în 2014, de aceea mor oameni în spitale când ar putea fi salvați.

De aceea a ajuns Tudy, fostul amant al Oanei Zăvoranu, viceprimar al Primăriei Capitalei...

Românul de rând trebuie să nu fi deschis o carte în viața lui

Pentru că românul de rând are alte griji și alte preocupări, în loc să ia atitudine pentru neregulile care se petrec în țară – el trebuie să iasă la mici în fiecare weekend, cu maneaua dată la maximum lângă el și să lase un morman de gunoaie de jumătate de metru în urma lui. El trebuie să își cumpere o mașină cât mai mare, de teren, cu care să meargă doar pe bulevard în centrul Bucureștiului, ca să-l vadă lumea. Dar să fie motor diesel. Și să nu aibă dările plătite către stat.

Românul de rând trebuie să plece o săptămână în excursie în Italia și, când vine acasă, să nu mai știe să vorbească limba română, spunând că „aici la voi...”

Românul de rând trebuie să scoată portofelul să dea șpagă polițistului care l-a prins gonind pe autostradă cu 200 de km/h.

Românul de rând trebuie să nu fi deschis o carte în viața lui.

Românul de rând trebuie să fi picat BAC-ul, dar să fie plasat în vreo funcție de conducere pe undeva, fiindcă a avut suficienți bani ca să cumpere acea funcție.

Românul de rând trebuie să îi ia la mișto pe cei care preferă discreția, cititul, cultura – și  care din acest motiv au salarii mai mici:

„Bă, săracule, n-o să ai tu în toată viața ta câți bani am dat eu pe ceasul ăsta...”

Românul de rând trebuie să compenseze lipsa de cultură și coeficientul de inteligență extrem de scăzut cu case, mașini, bijuterii, accesorii cât mai mari, un limbaj cât mai strident, un portofel cât mai gros.

Și în timp ce Narcis Homo Erectus de România își aranjează freza cu gel, în țară au loc proteste, greve, corupția înflorește, mor oameni fără motiv, se dau legi cu dedicație, se vinde țara străinilor.

În momente de genul ajung să cred că marii domnitori ai istoriei s-au luptat și au murit degeaba pentru țară. 

La următoarele alegeri va fi și Guță eligibil la scaunul prezidențial.

Vorba domnitorului Alexandru Lăpușneanul:

“Proști, dar mulți...”

Foto: sassavenue.com, learning.blogs.nytimes.com, metro.co.uk, evz.ro, barfadeiasi.ro 

1 /
    cultură, incultură, România, snobism, cocalari, pițipoance, cultură generală, progres cultură, incultură, România, snobism, cocalari, pițipoance, cultură generală, progres cultură, incultură, România, snobism, cocalari, pițipoance, cultură generală, progres cultură, incultură, România, snobism, cocalari, pițipoance, cultură generală, progres cultură, incultură, România, snobism, cocalari, pițipoance, cultură generală, progres

Ţi-a plăcut acest articol?

Fii alături de noi, dă LIKE paginii JoelleMagazine de Facebook!

Mașina timpului: înapoi la liceu, pentru o prelegere…
21 septembrie: Să fim mai buni de Ziua Internațională…