Be Joelle everyday!

Abonează-te la newsletter-ul Joelle Magazine:

BE JOELLE EVERYDAY! Your magazine. Your WORLD!

Mașina timpului: înapoi la liceu, pentru o prelegere la ora de dirigenție

În urmă cu 3 săptămâni, pe 19 octombrie, m-am întors la liceu, în calitate de invitat la ora de dirigenție a clasei a XI-a F de la Colegiul Național Gheorghe Munteanu Murgoci din Brăila și am descoperit faptul că mașina timpului există și că, într-un fel sau altul, nostalgia revederii unor locuri și a unor oameni dragi trezește sufletul prins în rutina de zi cu zi și-l readuce parcă la viață.

Încep aceste rânduri prin a-i mulțumi omului care mi-a insuflat dragostea pentru lectură și care m-a învățat că obsesia pentru a scrie și a vorbi corect gramatical în limba română va reprezenta întotdeauna un atu în viață. Profesorul Daniel Kițu este omul pe care l-am cunoscut pe când aveam doar 12 ani și căruia îi datorez o mare parte din educația care mi-a adus întotdeauna numai avantaje.

Acesta este motivul pentru care invitația dumnealui de a le vorbi elevilor dânsului la ora de dirigenție despre experiența mea profesională și despre educația pe care am primit-o până la aproape 30 de ani a fost o adevărată onoare pentru mine, motiv pentru care am acceptat-o cu entuziasm și am tratat-o cu responsabilitatea cuvenită.

Astfel, m-am gândit puțin despre ce ar fi cel mai nimerit pentru a discuta cu niște oameni inteligenți în plin proces de formare, dintr-o generație pe care totuși nu o cunosc la fel cum o cunosc pe a mea, însă socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg pentru că, odată ajunsă în clasă, am văzut zeci de chipuri senine, care mă priveau cu interes și cu același entuziasm pe care-l transmiteam eu, iar totul s-a simplificat brusc.

În momentul în care am început să le vorbesc chiar am menționat că simțeam de parcă îmi vorbesc mie însămi, elevei Anca Tănase din clasa a XI-a, când sunt sigură că o astfel de inițiativă precum acest proiect inițiat de prof. Daniel Kițu m-ar fi ajutat enorm pentru a-mi contura mai bine drumul în viață. Sunt norocoși cu un asemenea diriginte și bănuiesc că sunt conștienți de acest lucru.

Consider că avem nevoie de modele, însă, mai presus de orice, avem nevoie de oameni care să ne inspire, care să ne insufle, când noi nu mai găsim energia necesară și puterea de a continua în drumul către visurile noastre.

Nu mică mi-a fost mirarea să descopăr printre elevi oameni cu aspirații și dorințe diferite: viitori ofițeri de poliție, juriști/avocați/magistrați, translatori, aspiranți la o carieră în cadrul armatei și chiar viitori antreprenori.

Fiind o clasă de uman, magia ASE-ului de altădată, care acaparase generația din care fac parte, a dispărut. 

Le-am povestit despre experiențele mele din timpul celor două facultăți (ASE și Facultatea de Drept), cu accent pe importanța studiului și a practicii, dar și pe relațiile interumane care se construiesc în timpul facultății și care au un frumos ecou peste ani, așa cum mi s-a întâmplat adesea mie acum, când mulți dintre oamenii cu care ajung să colaborez îmi sunt prieteni sau cunoștințe de la proiectele studențești în care mă implicam cu entuziasm în facultate.

Am povestit despre blog (JoelleMagazine.Ro, dar și despre cel pe care l-am avut înainte: Anca-Tanase.ro), despre joburile în contabilitate și avocatură de până la momentul antreprenoriatului, dar și despre veșnica mea fascinație pentru televiziune și, mai ales, pentru radio, despre care am povestit mai multe aici.

Deși ascultau cu interes și se implicau activ în discuțiile pe care le-am inițiat, jurnalismul nu părea să îi atragă, însă le-am spus că, în cazul în care vor alege să vină la București și vor avea cumva șansa să lucreze în mass-media, e posibil ca lucrurile să se schimbe radical. Vorba aceea: niciodată să nu spui niciodată.

Am punctat în repetate rânduri faptul că seriozitatea și autodisciplina îi vor ajuta în viață, menționând că poate acum cuvintele mele nu au o prea mare importanță însă, peste ani, i-am rugat și îi rog din nou pe cei care citesc aceste rânduri să-și amintească de lucrurile discutate atunci în momentul în care își vor construi o reputație, proces care durează ani de zile și care, cu o singură greșeală, poate fi distrus în câteva secunde.

Țin să îi mulțumesc pe această cale domnului profesor pentru amabilitatea dumnealui de a se gândi să mă includă în acest frumos proiect, precum și elevilor pentru interesul acordat în cadrul orei de dirigenție, întrucât datorită lor experiența în sine de a mă întoarce la liceu a fost una de neuitat.

Despre profesorul Daniel Kițu, inițiatorul proiectului din care am făcut parte și omul datorită căruia m-am simțit, în calitate de speaker, "profesor" pentru o zi, vorbind de la catedră și scriind din nou cu creta pe tablă, puteți afla mai multe din interviul pe care l-am realizat cu dânsul în anul 2013 și care poate fi accesat aici.

Foto: Shutterstock.com

Ţi-a plăcut acest articol?

Fii alături de noi, dă LIKE paginii JoelleMagazine de Facebook!

20 de ani fără Prințesa Diana: Acționează doar cum…
Cele mai bune 25 de filme muzicale realizate vreodată