Be Joelle everyday!

Abonează-te la newsletter-ul Joelle Magazine:

BE JOELLE EVERYDAY! Your magazine. Your WORLD!

„Luați porumb cu vitamine/Faceți dragoste ca-n filme!” – vânzătorii ambulanți & Co., sunetele perturbatoare de pe plajă

Când decidem să facem o excursie la mare, plănuim să ne relaxăm admirând linia orizontului și cerul albastru, dar și să ne delectăm cu sunetul valurilor. Atunci când este posibil.

Toți românii știu bine că pe majoritatea plajelor de pe litoralul autohton putem întâlni multiple genuri de sunete care acoperă sunetul mării. Și ajungem să ne întrebăm unde suntem, pentru că nu auzim niciun val.

Am fost și eu, ca o fată iubitoare de mare, la plajă. Și am identificat următoarele sunete perturbatoare, din cauza cărora nu am putut auzi valurile mării spărgându-se de țărm:

  • Vânzătorii ambulanți, acești poeți contemporani neînțeleși

Într-un interval de o oră, am auzit următoarele fraze, mai mult sau mai puțin cântate, la o distanță de maximum 5 minute una de cealaltă: „Luați porumb cu vitamine/Faceți dragoste ca-n filme!”, „Nu mai stați pe gânduri/Cum stă soacră-mea-ntre scânduri”, „Haide, uită-te la ei,/Că sunt două la 5 lei!”, „Avem nămol, piatră de baie, scoici, amintiri de la mare!”, „Pufuleți avem, cu sare!”, „Avem mere caramelizate cu bomboane!”, „Rochițe la 15 lei, preț de plecare, ultimele, rochițe avem!”.

Mi-am pus următoarele întrebări:

„De ce tocmai ei, de ce tocmai pe această plajă?”

„Lucrează individual sau în grup?”

„Nu se sincronizează niciodată cu ceilalți, își vorbesc în prealabil?”

„Au un anumit program de venit pe plajă?”

„Pe ce criterii își aleg marfa?”

„De unde le vin ideile pentru rime?!”

  • Vecinii de cearșaf care se pregătesc de o carieră la Taraf TV

Am avut pe cearșaful de lângă mine un slăbuț de aproximativ 115 kg, care purta un mini-slip foarte strâmt ce făcea ca burticuța să i se reverse, o pălărie de cowboy cu imprimeu army și o pereche de ochelari de soare cu lentile oglindă. Asta nu mă deranja, că aveam ochii închiși. Însă a deschis gura între timp și și-a amintit că zace un talent fulminant în el. A cântat un refren de manea, pe care l-a repetat de vreo șase ori (pe numărătoare). Un număr suficient de mare încât să îl învăț și eu (fir-ar!). Versurile sunau cam așa:

„Nu mai vreau să te iubesc,

Nu mai vreau să te-ntâlnesc,

Nu meriți iubirea mea,

Inima nu te mai vrea.”

Sau primele două versuri erau din Pepe? Oricum m-aș bucura enorm să fi uitat acea operă de artă. În cazul lui m-am întrebat de ce repetă refrenul ăla nenorocit de atât de multe ori.

  • Copiii vecinilor de cearșaf, despre care mă întrebam dacă au nevoie de un exorcist

Să nu fiu înțeleasă greșit, iubesc copiii, sunt adorabili, atâta timp cât nu țipă de parcă ar fi supuși unei disecții pe viu și mă determină să le citesc Psalmii și alte rugăciuni. Sunt conștientă că este ceva la mijloc ce îi perturbă și îi face să reacționeze așa (deși, cel mai probabil, sunt doar răzgâiați), însă părinții care rămân impasibili și nu au nicio reacție la urletele lor sunt cei care mă frapează cel mai tare. Despre ei mă întreb cum suportă atâția decibeli la mai puțin de jumătate de metru distanță de urechile lor.

  • Ruby și condimentele ei urlând dintr-un difuzor al barului de pe plajă

Nu numai că piesa aceea cu condimentele este de o calitate și profunzime de-a dreptul discutabile, dar să aud acele rime proaste amplificate cu mult în boxele unui beach bar mă face să vreau să îmi iau câmpii. Și să mă întreb cui naiba îi place piesa asta de o tot difuzează atât.

 

  • Ski jet-urile

Îmi place adrenalina, îmi plac ski jet-urile și îmi doresc de mult să mă urc pe unul; dar sunt îngrozitor de zgomotoase, mai ales când conducătorul se apropie mult de mal ca să-și etaleze schemele de mare aventurier și să-i facă pe toți plictisiții să se zgâiască la el. Despre cei care merg pe ski jet-uri mă întreb cum reușesc să nu cadă, că eu aș fi căzut dinainte să apuc să mă urc pe el.

  • Vaporașul „Ioana”, ambarcațiunea coșmarurilor mele

Știi că vaporașul „Ioana” se apropie de mal pentru că auzi o alarmă de mașină din depărtare și pe cineva urlând într-un megafon. Același gen de rime răsuflate ale anilor 60 cu soacra între scânduri. Problema este că, atunci când sosește la mal, face o hărmălaie de să trezească și morții, pentru că stă „ancorat” minimum 15 minute, până se umplu toate locurile. Și în timpul ăsta cântă piese gen Ruby pe fundal + alarma de mașină + nenea urlând în megafon. Mai ascultă tu valurile liniștitoare ale mării dacă poți.  

  • Camionul care încărca moloz de la o clădire în construcție din apropiere

Nu era suficientă toată hărmălaia deja creată, trebuia să mai fie zgomot și de la clădirea de lângă, aflată în construcție. Pentru că a fost ziua de încărcat și descărcat moloz și strigăte din partea lui Dorel meșter, care coordona lucrarea și striga la șoferul de camion să se ducă mai la dreapta și să ridice mai sus și „nu așa, bă, boule!”

Poate că nu e fiecare zi atât de încărcată de zgomote, însă sunt unele de care sigur nu scăpăm în nicio circumstanță (vezi pitoreștii vânzători ambulanți), pentru că sunt plasate în eternitate și au devenit deja tradiție. Oamenii tind să ignore aceste sunete și să le considere parte din peisaj, însă eu îmi doresc foarte mult să ascult marea și valurile ei. Fapt pentru care data viitoare cred că mă izolez iar și mă duc pe o plajă pustie.

Foto:shutterstock.com,freeimages.com,hyperflash.ro

1 /
    mare, gânduri, plajă, litoral românesc, zgomote, relaxare mare, gânduri, plajă, litoral românesc, zgomote, relaxare mare, gânduri, plajă, litoral românesc, zgomote, relaxare mare, gânduri, plajă, litoral românesc, zgomote, relaxare mare, gânduri, plajă, litoral românesc, zgomote, relaxare mare, gânduri, plajă, litoral românesc, zgomote, relaxare mare, gânduri, plajă, litoral românesc, zgomote, relaxare mare, gânduri, plajă, litoral românesc, zgomote, relaxare

Ţi-a plăcut acest articol?

Fii alături de noi, dă LIKE paginii JoelleMagazine de Facebook!

20 de lucruri despre José Mujica, cel mai sărac…
6 lucruri aparent mărunte, pe care ar trebui să…