Be Joelle everyday!

Abonează-te la newsletter-ul Joelle Magazine:

BE JOELLE EVERYDAY! Your magazine. Your WORLD!

Edith Piaf: între legendă a muzicii și veșnică amantă îndrăgostită de însăși ideea de iubire

În urmă cu 101 ani, pe 19 decembrie 1915, se năștea, în cartierul Belleville, din Paris, Franța, cea care avea să devină Edith Piaf, vedeta de talie internațională pe ale cărei melodii suspină îndrăgostiții din întreaga lume.

Conștientă de timpuriu de talentul pe care îl avea, a început prin a cânta pe străzi și, ulterior, în barurile deocheate din cele mai întunecate zone ale capitalei Franței. Astfel, cântăreața de stradă Edith Piaf are parte de o ascensiune treptată, care nu anunța totuși în niciun fel faptul că va deveni o legendă a muzicii.

În ciuda educației precare primite acasă, Edith Piaf a dat dovadă, pe tot parcursul vieții ei, de o sete nestăvilită de cunoaștere, fiind mereu dornică să învețe și să-și umple lacunele culturale. Scrisorile ei, care au fost făcute publice, denotă, de asemenea, sentimentalismul care o caracteriza, combinat cu o luciditate ieșită din comun.

Astfel, deși considera faptul că fără iubire nu suntem nimic și era veșnic îndrăgostită, Edith Piaf nu s-a abătut de la drumul ei profesional, pe care l-a urmat cu tenacitate, depășind orice obstacol care o împiedica să evolueze. Geniul ei consta în faptul că a știut să-și pună în valoare forța de interpretare într-un mod personal și inimitabil, care a propulsat-o pe cele mai înalte trepte ale succesului.

Fascinația pentru oamenii de cultură

Edith Piaf era fascinată de oamenii de cultură, așa că nu e de mirare faptul că unul dintre cei mai buni prieteni ai săi a devenit însuși renumitul scriitor Jean Cocteau.

Avea simțul textului, motiv pentru care a scris cântece până în ultima ei clipă, nelipsindu-se însă de serviciile textierilor și ale compozitorilor pe care îi cunoștea.

Veșnica amantă

A trăit, de-a lungul vieții, o multitudine de povești de iubire, de cele mai multe ori cu bărbați însurați, care aveau copii acasă. Se obișnuise, la un moment dat, cu ideea că soarta îi era pecetluită să fie amanta unui bărbat însurat întreaga ei viață, situație în care știa că existau numai două posibilități: divorț sau discreție. Iar Edith Piaf a dat întotdeauna dovadă de o discreție ieșită din comun.

"Era proaspătă, nostimă și crudă, plină de pasiune pentru meseria ei, ambițioasă, credincioasă atât timp cât era îndrăgostită, dorind să creadă în povestea ei de dragoste, dar capabilă să se despartă cu o forță nemaivăzută, cântând mai bine atunci când întâlnea dragostea sau o pierdea... Edith era o persoană care te făcea să crezi că ești Dumnezeu, că ești de neînlocuit.", spunea Montand, unul dintre iubiții cântăreței, așa cum reiese din cartea scrisă de Jean-Dominique Brierre, Edith Piaf - Fără iubire nu suntem nimic. 

Nu cânta cu adevărat bine decât atunci când era îndrăgostită

Pentru a-și practica arta, Edith se hrănea cu dragoste, care-i era sursa de energie. Părerea tuturor celor care au cunoscut-o era aceea că ea nu cânta cu adevărat bine decât atunci când era îndrăgostită. 

Adora însăși ideea de iubire și trecea prin trei faze diferite, în oricare dintre poveștile pe care le-a trăit, faze pe care le resimțea cu toată ființa ei: îndrăgostirea fulgerătoare, erodarea sentimentului amoros și despărțirea.

Marcel Cerdan, bărbat căsătorit, cu 3 copii: marea iubire a vieții ei

Cu toate acestea, marea ei iubire, boxerul Marcel Cerdan, pe care l-a cunoscut în culmea gloriei, nu i-a fost alături decât mult mai puțin timp decât și-ar fi dorit. El a murit în timpul unei călătorii pe care o făcea pentru a o întâlni pe Edith Piaf, la insistențele acesteia, după ce avionul în care se afla s-a prăbușit, nelăsând în urmă niciun supraviețuitor.

Poate și pentru că restul iubirilor din viața ei au ajuns să se consume, iar celei cu Marcel Cerdan i-a fost întrerupt cursul firesc al relației, tocmai când Piaf era mai fericită ca niciodată, cântăreața a mărturisit, în nenumărate rânduri, că nu a mai iubit pe nimeni așa cum l-a iubit pe Cerdan.

Aveau aceeași vârstă, proveneau amândoi dintr-un mediu asemănător, foarte umil și ambii ajunseseră celebri datorită unor calități extraordinare pe care le aveau și pe care și le apreciau reciproc.

Faptul că bărbatul pe care îl iubea era căsătorit nu reprezentase niciodată un impediment, cu atât mai puțin cu cât pe Marcel Cerdan îl iubea cu toată ființa ei, așa că sigura lui cerință, aceea de a păstra relația secretă, i s-a părut un preț foarte mic pe care trebuia să îl plătească pentru a gusta adevărata fericire.

De fapt, lui Edith Piaf i se părea că statutul de amantă îi oferă superioritate, fiind mai iubită decât cealaltă femeie. Și totuși, nu putea să nu remarce inconvenientele care veneau la pachet cu această situație.

"Înainte de el, nu eram nimic. Eram o cântăreață celebră, dar, ca moral, eram o disperată. Credeam că viața nu are niciun sens, că toți bărbații sunt niște bestii. Marcel m-a învățat să trăiesc din nou. Mi-a înlăturat acreala și disperarea care îmi otrăveau sufletul și trupul."

Dincolo de aspectul ei pur pasional, povestea lor de dragoste i-a transformat profund pe amândoi.

Marcel Cerdan era primul și singurul bărbat care nu o lovise pe Edith Piaf, ea găsind o plăcere în loviturile pe care bărbații i le aplicau, aceasta fiind, în viziunea ei, o dovadă a masculinității lor.

Și totuși, în cazul lui, nu a fost nevoie de această dovadă, ea știind că, prin natura meseriei lui, era un bărbat cu adevărat violent, dacă voia asta. Însă cu ea nu era niciodată așa și nu a fost până în ultima lui clipă.

La concertul din noaptea zilei în care a aflat că acesta a murit, a cântat L'Hymne a l'amour, prăbușindu-se pe scenă, cu tot cu cortina de care încercase în mod inutil să se țină, în momentul când trebuia să cânte versul scris special pentru Cerdan: "Dumnezeu îi reunește pe cei care se iubesc".

"Eu, care iubeam atât de mult viața, acum o urăsc.", spuse Edith Piaf despre zilele care au urmat morții bărbatului vieții ei.

Timp de aproape un an, s-a concentrat exlusiv pe cariera ei și s-a întâlnit, între timp, cu văduva oficială a lui Cerdan, care a acceptat să o vadă. Edith Piaf căuta cu disperare să-l simtă din nou aproape pe Marcel Cerdan, motiv pentru care a crezut că, prin a-i cunoaște familia, se va simți mai bine, mai aproape de ceea ce el a iubit înainte de a o cunoaște pe ea.

Apoi, lasă totul în trecut și constată că are nevoie să fie din nou îndrăgostită. Va iubi nenumărați bărbați până la sfârșitul vieții ei și se va dedica fiecăruia cu aceeași pasiune cu care obișnuia să se implice în orice relație amoroasă de-a sa. 

Și totuși, dincolo de iubirile pasionale și căsătoriile mai mult sau mai puțin eșuate care au urmat, ea nu l-a uitat niciodată pe bărbatul vieții ei, Marcel Cerdan.

"Este inimitabilă. Nu a mai fost vreo Edith Piaf și nici nu va mai fi vreodată.", așa cum bine scria Jean Cocteau despre prietena sa.

Edith Piaf mărturisea într-un interviu acordat cu numai 3 ani înainte de a muri faptul că:

"N-aș vrea să mor bătrână. Așa că sper să mor înainte de a nu mai putea cânta".

Așa a și fost. Edith Piaf a murit la vârsta de 47 de ani, luând cu ea toate poveștile de iubire care i-au măcinat, de-a lungul vieții, sufletul și reîntâlnindu-se, probabil, cu omul pe care l-a iubit mereu, Marcel Cerdan, așa cum ea însăși scrisese în L'Hymne a l'amour.

"Dumnezeu îi reunește pe cei care se iubesc"

Ţi-a plăcut acest articol?

Fii alături de noi, dă LIKE paginii JoelleMagazine de Facebook!

Prima Doamnă a Statelor Unite ale Americii, Michelle…
Casa Regală a Marii Britanii confirmă faptul că…