3 femei de 50 de kg țin în frâu alte două de 250

Am decis să merg să văd un spectacol cu delfini, dat fiind faptul că nu mai fusesem de o căruță de timp și eram în zonă, la Constanța.

Iubesc animalele oricum, iar acesta a fost un prilej excelent să mă bucur de superbitățile de fete care se scăldau fericite în bazin.

După ce am admirat spectacolul propriu-zis, care a fost un amalgam de sărituri, trucuri cu mingi și chiar vocalize, toate în uralele sălii care era într-o încântare maximă, mi-am dat seama de un lucru: este uimitor să fii dresor de delfini.

Așa că am vrut să aflu mai multe despre asta.

Le-am „interogat” pe cele „responsabile” de așa o minunăție – Anca și Ingrid, cele două dresoare de delfini, și șefa de secție drd. Angelica Curlișcă, pentru că eram extrem de curioasă cum e posibil să fii minionă, slăbuță (să ai vreo 50 de kg maximum) și să ții în frâu un delfin de 250 de kg!

Povestea delfinilor așa cum o vedem acum a început chiar din ziua când au aterizat în România în 2010, tocmai din Beijing. Cele două fete, Ni-ni și Chan-Chan, sosiseră inițial alături de prietenul lor, Pei-Pei, iar echipa avea rolul de a suplini moartea faimosului delfin Mark, decedat cu un an înainte.

Din păcate, nici Pei-Pei nu a supraviețuit, el decedând în 2013 din cauza unei afecțiuni mai vechi.

Așa că a rămas ca Ni-Ni și Chan-Chan să țină drapelul ridicat și să ducă mai departe tradiția delfinilor la Constanța.

Nu este nevoie de acrobații pentru a te bucura de un delfin

A dresa un delfin nu e treabă ușoară – după cum povestesc cele două fete, atunci când au sosit în țară, vedetele Delfinariului de acum nu știau să facă absolut nimic. A fost nevoie de săptămâni întregi de antrenament pentru a învăța fiecare comportament diferit în parte – însă, după cum afirmă tot ele:

„aceste reprezentații de circ îngreunează dresajul, pentru că iau din timpul alocat antrenamentului – mai ales vara, când numărul de spectacole dintr-o zi crește”

Vara, Delfinariul este atât de solicitat, încât Ni-Ni și Chan-Chan ajung să aibă și câte 5 spectacole într-o zi! În condițiile în care la carte scrie că trebuie să susțină o singură reprezentație pe parcursul unei zile. Cozile care se formează vara ajung să se întindă în afara complexului, spre bulevard, atingând lungimi de sute de metri! În acest caz, se explică faptul că numărul de spectacole crește și crește – oamenii vor să vadă delfinii cum fac giumbușlucuri.

Totuși, Anca și Ingrid speră ca, în timp, publicul să fie mai educat și să înțeleagă că nu este nevoie de acrobații pentru a te bucura de un delfin – este o fericire doar să îl privești, mai ales că nu îl poți întâlni la orice colț de stradă. Prin această schimbare de mentalitate, numărul de spectacole s-ar putea reduce, rămânând mai mult timp pentru respectarea programului normal al delfinilor.

Când vine vorba de învățarea unui anumit comportament, fetele folosesc anumite rații de hrană pentru a determina animalul să execute un truc; și, când trucul nu e ceea ce trebuie, rația de alimente scade. Aici intervine drd. Angelica Curlișcă, șefa de secție, care ține la sănătatea delfinilor mai presus de orice, și care le ceartă pe fete, pentru că rația de hrană trebuie menținută și, uneori, crescută, atunci când efortul este suplimentar.

Totuși, această rație este foarte bine gândită – în funcție de anotimp, de efortul depus, de vârsta celor două femele delfin (care, a propos, se află la vârsta adolescenței!), dar și de randamentul pe care îl dau la antrenamente. Peștele pe care îl consumă este, în general, congelat, pentru a evita contractarea de paraziți, care se găsesc în peștele proaspăt. Din acest motiv, Ni-Ni și Chan-Chan primesc în mod regulat suplimente de vitamine și minerale, pentru ca organismul lor să aibă parte de toți nutrienții necesari unei dezvoltări armonioase. Cât despre sortimentul de pește, acesta nu este unul regulat, ele având parte de o mare varietate de specii – în ziua respectivă, au avut în meniu heringi.

Și temperatura corespunzătoare a apei este extrem de importantă pentru delfini. Drd. Curlișcă, Anca și Ingrid o verifică în mod constant, iar atunci când aceasta crește chiar și cu un grad, fac tot posibilul să o răcească rapid, pentru a nu zăpăci organismul și psihicul delfinilor.

La animale nu se țipă, nu se ridică tonul și, cu atât mai puțin, mâna

Pe lângă aceste lucruri verificate zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi, celor două femele delfin li se verifică periodic ochii, dantura și li se recoltează sânge, pentru a exista în permanență certitudinea că sunt în parametri normali din punct de vedere al sănătății.

Operațiunea controlul

Mai ceva ca la copiii mici!

Însă această grijă vine dintr-o dragoste și afecțiune față de Ni-Ni și Chen-Chen nemăsurate. Iubirea pe care le-o poartă delfinilor se vede din atitudine și din felul cum le privesc. Deși este o meserie grea și extrem de prost plătită, ele o fac cu drag și plăcere de fiecare dată, iubirea pentru aceste animale compensând orice lipsă în remunerație. Am întrebat-o pe Anca de unde vine pasiunea pentru delfini, iar ea a răspuns:

„Dar cine nu i-ar iubi? Orice om de pe stradă, dacă l-ai pune să petreacă timp cu ei, i-ar îndrăgi imediat.”

Cât despre a ține delfinii în captivitate, Anca mărturisește:

„Mulți ne întreabă dacă nu ne mustră conștiința că le ținem captive. Nu. Eu una am conștiința împăcată. De ce să mă mustre? Le tratăm foarte bine, avem grijă foarte mare de ele, nu le agresăm, dimpotrivă – le oferim foarte multă iubire. Aici au parte de hrană zilnică, poate în libertate nu găsesc mereu. Și aici nu există riscul să fie prinse în vreun năvod sau să fie expuse altor pericole din mediul natural. Eu una nu consider că am de ce să mă simt vinovată.”