Eliza Nirlu, fostă concurentă X Factor: Când urc pe scenă și încep să cânt, timpul se oprește în loc
Anca Tănase [JoelleMagazine.Ro]: Bună, Eliza. În primul rând, sincere felicitări pentru câștigarea Premiului I la Festivalul Internațional de Muzică Ușoară “Dan Spătaru”! Fiind singura româncă de pe podiumul unui festival internațional, cum ai putea descrie sentimentele care te-au încercat în momentul în care ai urcat pe scenă și, mai ales, în clipa când ți-a fost înmânat acest premiu?
Eliza Nirlu: Bună, Anca. Sincer, trebuie să mărturisesc faptul că, în seara de concurs, eu am cunoscut fericirea supremă. Nu am crezut c-o să simt vreodată așa ceva și nu poți s-o simți într-un alt context decât fiind acolo.
Când m-am urcat pe scenă și am început să cânt, pentru mine timpul s-a oprit în loc, iar eu simțeam că îmi explodează sufletul de bucurie. Îmi plăcea atât de mult faptul că eram acolo și am fost foarte fericită că am putut să cânt cu una dintre cele mai bune orchestre din țară, condusă de Ionel Tudor.
Anca Tănase: Care a fost impactul participării la X Factor asupra carierei tale muzicale de până acum? În ce măsură a reușit acest show să contribuie la dezvoltarea ta?
Eliza Nirlu: Participarea mea la X Factor de acum aproape 3 ani a fost o experiență interesantă, în primul rând pentru că a fost concurența foarte mare. În afara faptului că este un concurs important, are și vizibilitate. Există, în concurs, multe tipuri de probe prin care trebuie să treci și înveți astfel și ce înseamnă genul acesta de show televizat pentru că, fiind implicată și o televiziune importantă, diferă total față de un concurs obișnuit, unul care nu este televizat.
Apoi, în momentul în care te uiți la televizor, înțelegi de ce montajul e făcut într-un anumit fel și de ce, înainte de montaj, ai filmat anumite secvențe. Am trecut de câteva etape în cadrul X Factor și am ieșit exact înainte de prima gală, însă s-a dovedit a fi o experiență foarte utilă.
Evident că fiecare își dorește să ajungă cât mai departe, însă, la acel moment, să rămâi printre ultimii 12 concurenți din miile de oameni care s-au prezentat la preselecții a fost în sine o realizare, mai ales că eram abia la început.
Anca Tănase: Te-am auzit cântând live de câteva ori și am înțeles că este doar o chestiune de timp până când vocea ta va fi apreciată de întreaga țară. Există vreun spectacol anume care are un loc special în inima ta, dintre toate spectacolele pe care le susții în mod constant?
Eliza Nirlu: Da, o altă experiență interesantă a fost aceea din Franța, de la Brest, unde am cântat, la propunerea organizatorilor, în limba română, melodia “De-ar fi să vii” a Mihaelei Runceanu. Acest lucru s-a întâmplat chiar de Ziua Națională a Franței, în fața președintelui Franței, domnul François Hollande, care a și venit să ne felicite personal, pe mine și pe colegii alături de care eram prezentă acolo.
Sincer, așa cum am înțeles ulterior, a cânta în fața președintelui Franței în limba română a fost mult mai important decât am realizat eu atunci, pe moment, prinsă fiind în vâltoarea spectacolului. Abia mai târziu mi-am dat seama că nu oricine reușește să facă așa ceva.
Anca Tănase: Cum ai putea descrie condiția unui artist talentat, asemenea ție, în România anului 2015? Care sunt cele mai mari obstacole pe care le-ai întâmpinat până acum în drumul acesta sinuos către succes?
Eliza Nirlu: Artiștii, în general, nu au o viață foarte ușoară până când ajung să capete notorietate și cred că acest lucru e valabil în toate țările, nu doar în România. Sunt multe hopuri de trecut, este dificil pentru că este o concurență foarte mare cu o piață de desfacere mică. Dacă în alte domenii un tânăr absolvent știe în mare măsură unde să se ducă, unde să aplice sau unde să trimită un CV, un artist are o mulțime de drumuri pe care poate merge, ceea ce, pe de o parte, e un avantaj, pentru că are de unde alege, dar și un dezavantaj, pentru că orice drum pe și-ar dori să pășească este destul de dificil de accesat. Obstacole sunt multe, în meseria noastră este mult mai pregnant orgoliul decât în altele, este o luptă continuă, un efort de a ajunge cât mai în față și de a-l face pe celălalt să cadă într-un con de umbră. În general, acest tip de orgolii îi face pe mulți artiști să-și piardă încrederea în ei și să nu mai aibă speranțe într-un domeniu transformat în industrie, unde, uneori, ai senzația că ajung cel mai ușor în vârf cei care merită cel mai puțin. Dar eu îmi păstrez optimismul și cred din ce în ce mai tare că, prin multă muncă și prin efort continuu, rezultatele nu vor întârzia să apară. Este greu, dar merită.
Anca Tănase: Cânţi cu foarte multă pasiune. Ce te inspiră pentru a cânta totul cu aceeaşi pasiune, de fiecare dată și care a fost momentul în care ai realizat că vrei să faci muzică?
Eliza Nirlu: Inspirația vine întotdeauna din mine. Aleg mereu cântece cu care să rezonez emoțional și simt fiecare vers în parte. Mă bucur de fiecare notă, de fiecare sunet, iar această bucurie se transpune și în stilul meu de a cânta. Nu pot spune că a existat un moment anume în care mi-am dat seama că muzica e ceea ce-mi doresc, pentru că nu-mi aduc aminte să fi fost vreun moment în viață fără ea. De când eram mică, obișnuiam să cânt tot felul de melodii pe care le auzeam pe casete, acompaniată de tata la chitară. În momentul în care și-au dat seama că aș putea face muzică la un nivel profesionist, ai mei au hotărât să mă îndrepte spre această cale. Aveam cam 8 ani.
Anca Tănase: Dincolo de orice obstacol și trecând peste toate momentele dificile, tu îți urmezi visul cu încredere și entuziasm. Dacă ar fi să faci un exercițiu de imaginație, cum ai putea descrie clipa aceea în care visul pentru care lupți încă din copilărie va deveni realitate?
Eliza Nirlu: Ar coborî Raiul pe Pământ. Am spus întotdeauna că muzica este motivul pentru care cred în Dumnezeu și că este cel mai frumos dar pe care îl puteam primi de la El. Dorința de a deveni o artistă cunoscută și iubită de întreaga lume este motivul pentru care trăiesc, pentru care mă trezesc în fiecare zi. Este singura mea dorință în această viață. Așa că, după ce se împlinește, nu mai am nevoie de nimic, nu mai am ce să cer, nu mai pot decât să mulțumesc.
Anca Tănase: Pe lângă talentul pe care îl ai, tu ai absolvit jurnalismul și actoria. În ce măsură consideri că vei îmbina aceste domenii, pe viitor, cu marea ta pasiune, muzica?
Eliza Nirlu: Actoria se îmbină foarte bine cu muzica și m-a ajutat mult la capitolul prezență scenică și interpretare. În același timp, urechea muzicală îmi este de ajutor în reprezentațiile teatrale. Latura jurnalismului care m-a atras întotdeauna a fost audiovizualul, am vrut mereu să fiu moderator, să prezint emisiuni de divertisment la TV sau la radio, ceea ce am și făcut o vreme, în orașul natal, iar pregătirea actoricească și muzicală îmi ușurează mult munca în acest sens.
Anca Tănase: Dacă ar fi să mulțumești cuiva pentru susținerea pe care ți-a arătat-o până acum în cariera muzicală, care ar fi persoanele cărora le-ai mulțumi și de ce?
Eliza Nirlu: Sunt mulți oameni cărora le sunt enorm de recunoscătoare, ar trebui să scriu câteva pagini numai cu asta, însă există o persoană specială pe care țin neapărat să o menționez și anume profesoara mea de canto și buna mea prietenă Ozana Barabancea. De când am cunoscut-o, stilul meu de a interpreta s-a schimbat și s-a îmbunătățit radical și pot spune că mare parte din artista Eliza Nirlu de azi poartă amprenta ei. Și, desigur, trebuie întotdeauna să aduc aminte de părinții mei, care îmi sunt alături pas cu pas și care ar face orice ca să mă vadă fericită.
Anca Tănase: Te-ai născut şi te-ai format în Constanța. Ce reprezintă Constanța pentru tine în acest moment? Dar Bucureștiul?
Eliza Nirlu: Constanța va avea mereu un loc special în sufletul meu, iar chemarea mării o voi simți în sânge – mai ales vara, când te topești de căldură în București, iar apa mării nu se compară nici cu cea mai luxoasă piscină din lume. Bucureștiul este capitala, nucleul, locul unde se întâmplă toate și de unde îmi este mai ușor să-mi ating obiectivele.
Anca Tănase: Din punctul tău de vedere, ce este cel mai important în viață?
Eliza Nirlu: Să știi să rămâi om, indiferent cât de sus ai ajuns.
Anca Tănase: Care sunt calitățile pe care le apreciezi cel mai mult la un bărbat?
Eliza Nirlu: Îmi plac bărbații care știu să gestioneze o situație dificilă, păstrându-și mintea limpede, care știu să protejeze o femeie din toate punctele de vedere, care știu când și cum și dacă să pună întrebări. Bărbații care pot avea un aspect impecabil, fără ajutorul unei femei. Bărbații care citesc. Bărbații care nu se plictisesc.
Anca Tănase: Ce gen de muzică îţi place să asculţi de obicei? Care sunt artiştii tăi preferaţi din industria muzicală?
Eliza Nirlu: Iubesc jazz-ul și R'n'B-ul cu precădere, însă sunt deschisă la orice melodie care îmi atinge inima. Astfel, deși ascult, în mare parte, artiști de culoare precum Louis Armstrong, Beyoncé, Alicia Keys, Lemar sau Usher, melodia mea preferată din toate timpurile este "I want to break free" de la Queen.
Anca Tănase: Ce-ţi este indispensabil zi de zi? Fără de ce nu ai putea trăi şi nu ai putea să îţi vezi mai departe de viaţă şi de activitatea zilnică de care eşti atât de pasionată?
Eliza Nirlu: Orice are un difuzor. De la telefon la laptop, la casetofonul din mașină... orice dispozitiv pe care pot asculta muzică. Nu trece o zi fără să ascult muzică și...fără să cânt și eu peste, desigur. Și iubesc să cânt în timp ce conduc.
Anca Tănase: Un gând de final pentru cititorii JoelleMagazine.ro… ?
Eliza Nirlu: Păstrați-vă întotdeauna zâmbetul pe buze... este rețeta fericirii. Și previne ridurile.
Anca Tănase: Îți mulțumesc frumos pentru timpul acordat, Eliza! Mult succes în continuare!
Eliza Nirlu: Eu îți mulțumesc, Anca, la cât mai mulți cititori!
Quick quiz:
Nume: Eliza Nirlu
Vârsta: 23
Prietenii îmi spun: ELZ, Lizu, Elizuca, Eliz, Elizette...
Un cântec pe care îl recomand cu drag oricui, în orice moment, ar fi Queen – Bohemian rhapsody.
Trei locuri unde îmi doresc să ajung şi pe care nu am avut încă ocazia să le vizitez: New York, Tokyo, Madagascar.
Dacă nu aş fi ales să fac o carieră în muzică, aş fi ales să fiu astronaut.
În prezent, citesc Stephen King – Cimitirul animalelor.
Mare sau munte? Categoric mare!
În viață, cel mai mult mă motivează iubirea pentru tot ce mă înconjoară.
Foto: Arhiva personală Eliza Nirlu
Un interviu de Anca Tănase. Orice utilizare a conţinutului acestui interviu presupune citarea sursei şi necesită obţinerea acordului prealabil, în scris, al JoelleMagazine.Ro. Toate drepturile rezervate © JoelleMagazine.Ro 2015.
Click on "ARTICOLUL CONTINUĂ. CITEȘTE MAI DEPARTE!" for the English version of the article.
Apasă pe "ARTICOLUL CONTINUĂ. CITEȘTE MAI DEPARTE!" pentru versiunea în limba engleză a articolului.


Ţi-a plăcut acest articol?
Fii alături de noi, dă LIKE paginii JoelleMagazine de Facebook!