Inashan, artist: “Nebunii cu adevărat periculoși se află printre noi, nu în spitale”
Apariția ei ieșită din comun m-a frapat încă de la bun început, și am fost curioasă să aflu mai multe despre ceea ce stă în spatele imaginii sale de om rebel.
Eliza Nirlu: Aș vrea să înțeleg mai bine ce faci tu exact, pentru că faci foarte multe: bijuterii, haine, încălțăminte, expoziții de pictură, grafică, tablouri, fotografie conceptuală, make-up, coafură – cum putem numi sectorul tău de activitate, arte vizuale?
Inashan: Da, dar nu numai. E o adevărată mișcare ceea ce fac. Am atât de multe lucruri pe care le fac, încât am renunțat să mă rezum la un domeniu de activitate și am decis să mă învârt în jurul unui concept: eu promovez conceptul de anormalitate, de libertate, de a fi altfel. Nu promovez nebunia cu sensul de boală, ci cu sensul de a avea curajul să fii liber, să faci ce simți, să nu-ți pese de eticheta pe care ți-o pun alții. Așadar, am în vedere să fac orice nebunie îmi trece prin cap. Nu am limite în ceea de privește sectorul de activitate.
E.N.: De ce tocmai codițele afro?
I.: În primul rând, codițele se fac remarcate imediat. Nu le poartă oricine, doar cazurile speciale, persoanele care au curaj. În al doilea rând, coafurile africane, din punctul meu de vedere - și nu doar al meu, mai mult ca sigur - sunt cele mai calitative. Africanii sunt liderii coafurilor din întreaga lume, din toate timpurile au avut cele mai bune metode și cele mai interesante frizuri, iar eu am încercat să învăț de la cei mai buni.
Hairstyle: Inashan, Make-up: Dana Brezoi, model: Alexa Hera
E.N.: Cum a pornit pasiunea pentru coafurile afro și de unde ai învățat să le faci?
I.: Pasiunea a apărut de mică - la 12 ani le făceam părul prietenelor, și tot atunci i-am făcut cuiva codițe în schimbul unui tatuaj. Am învățat și de la sora mea, iar apoi am îmbunătățit tehnicile prin experiență, prin practică. Am făcut un curs de coafură, dar am realizat că era mult prea tradiționalist pentru gustul meu și am decis să îmi dezvolt propriile metode.
E.N.: Iar acum te inspiri și de la alții?
I.: Rareori. Mai mult încerc să dau eu formă unor idei proprii sau mă adaptez la dorințele fiecăruia. Tot ce găsesc nou e din experimentele pe care le fac singură. Dar bineînțeles, sunt metode noi de a pune extensii, la care mă uit pentru a învăța.
Hairstyle: Inashan, Make-up: Roxana Dumitrașcu, modele: Inashan, Diana Nuțu
E.N.: Pasiunea pentru cultura africană se restrânge doar la coafură?
I.: Îmi plac mai multe elemente, dar nu mă interesează să adopt tot ce include cultura africană. Sigur că făceam și piercing-uri, flash-uri, toate aferente stilului african, dar nu aceasta este ideea, să copiez o întreagă cultură, ci să o adaptez la stilul și personalitatea mea.
E.N.: Care a fost cea mai trăsnită coafură pe care a trebuit să o faci până acum?
I.: Creste, liberty spikes, șuvițe vopsite în mai multe culori...însă am în plan să fac mai multe experimente.
Hairstyle: Inashan, model: Inashan, Flo
Hairstyle și bijuterii: Inashan, Make-up: Andreea M. Petcu, modele: Inashan, Rosanna Cristea, Diana Nuțu, Foto: Alexandra Gogu
E.N.: Cum te-ai gândit să dezvolți această latură, să mărești aria de interes a acestui concept de nebunie?
I.: Prin ceea ce fac, prin arta sau proiectele pe care le gândesc, aria de activitate și interes se mărește. În fiecare an, pe data de 9 sau 10 octombrie (Ziua Mondială a Sănătății Mintale) și 31 martie-1 aprilie (Ziua Nebunilor în cultura românească și nu numai), voi organiza un eveniment, care poate fi o petrecere, o paradă de modă, sau orice alt tip de eveniment, dar care va avea la bază conceptul pe care îl promovez, al nebuniei libere.
E.N.: Care a fost cel mai nebunesc lucru care te-a inspirat în domeniul tău de activitate?
I.: Eu mă inspir din viața mea, pentru că fac ce vreau și încerc să găsesc o formă legală și profitabilă din a face tot ce îmi doresc. Este singurul lucru care mă inspiră - absolut tot ce îmi trece prin cap, fac cumva să îi dau viață.
Hairstyle, model: Inashan, Foto: Tao Robert
E.N.: Te-ai gândit ca pe viitor să îi înveți și pe alții ceea ce faci tu?
I.: Da, asta e foarte important. Mă bucur mult când văd că oamenii sunt fericiți cu stilul lor de viață și că fac orice își doresc. Eu lucrez cu mulți oameni care sunt creativi și care au aria de activitate în această zonă, pe care încearcă să o dezvolte (fotografi, artiști, make-up artiști). Iar creativitatea și libertatea de a face cum simți mă bucură mereu.
E.N.: Cum arată o zi din viața ta, dacă ar fi să o construiești conform conceptului după care trăiești?
I.: E foarte greu să spun, pentru că viața mea implică multă diversitate. De aceea e greu să dau exemplu de o singură zi, care să fie caracteristică stilului meu și să le definească și pe celelalte. Experiența și spontaneitatea, a colabora cu viața în funcție de propriile dorințe sunt elementele comune, dar nu pot defini una, pentru că nu am două zile care să semene între ele.
"când i-am arătat șefei de catedră atestatul, și-a pus mâinile în cap și a zis că-s nebună"
E.N.: Cum reacționezi la atitudinea oamenilor care sunt extrem de conservatori – știind că unii dintre ei tind să aibă o atitudine de respingere față de cei ieșiți din comun, liberi, conconformiști?
I.: Eu mă bucur dacă mi se spune că sunt nebună sau ciudată. Dacă îi văd pe ei într-o condiție în care nu mi-ar plăcea să fiu, nu are cum să mă afecteze părerea lor despre mine. Nu reacționez în niciun fel, îi tolerez.
E.N.: Cum reacționezi dacă simți că îți este îngrădită libertatea în vreun fel?
I.: Lupt. Fac tot posibilul să o recapăt.
E.N.: Chiar dacă înseamnă să fii într-un loc ce îți aduce anumite beneficii, dar îți îngrădește alte libertăți?
I.: Prefer să plec de acolo, să nu fac compromisuri. Calculez ce îmi oferă mai mult din ceea ce vreau, cât de avantajoasă este alegerea respectivă, decid și îmi asum. Dacă mi-am asumat, nu mă mai simt îngrădită, pentru că a fost alegerea mea.
E.N.: Școala are tendința de a îngrădi libertatea personală. Cum ai fost tu în școală?
I.: În școală, profesorii au fost împărțiți în două extreme: cei care nu mă suportau și cei care îmi luau apărarea – inteligență am avut, prezență mai puțin. Am făcut și năzbâtii; ieșeam în evidență prin părul colorat, prin piercinguri și vestimentație.
Am făcut Liceul de Artă, unde am trecut prin toate secțiile, pt că nu mă puteam hotărî – prima dată am vrut la pictură, apoi la modelaj, iar în ultimul an, când mi-am dat și atestatul, m-am mutat la design vestimentar. Atunci mi-am lansat atestatul, o colecție inspirată din bolile psihice. De atunci a început toată “nebunia”.
Hairstyle: Inashan, Make-up: Andreea Petcu, modele: Inashan, Raz Van, Foto: Alexandra Gogu
E.N.: Și facultatea?
I.: La facultate am dat la design vestimentar și nu am intrat – când i-am arătat șefei de catedră atestatul, și-a pus mâinile în cap și a zis că-s nebună. De aceea nici n-am mai dat din nou în anul următor, mi-am dat seama că nu mi se potrivea. Ulterior mi-a luat ceva până să mă hotărăsc la ce facultate să dau, pentru că nu am putut găsi una unde să învăț să fac absolut tot ce vreau. Nu există o facultate care să mă învețe tot ce am eu de gând să fac în viață. Și atunci am ales să fac ceva pentru sufletul meu, și nu pentru carieră. Așa că studiez acum la secția de Artă Sacră a Facultății de Teologie. Însă nu aș dori să exploatez zona sacră din punct de vedere profesional.
E.N.: Dar cum se îmbină nebunia ta cu studiile pe care le urmezi?
I.: Se îmbină foarte bine. Crezi că Iisus Hristos, la vremea lui, nu a fost considerat nebun? Sau ceilalți sfinți care au șocat prin faptele și convingerile lor?
E.N.: Cum ești percepută când te duci la cursuri – presupun că șochezi prin apariție, în comparație cu ceilalți studenți?
I.: Lumea e în regulă cu mine, nu am avut deocamdată probleme. Sunt remarcată, dar nu am avut probleme, pentru că secția de artă unde studiez eu e separată de celelalte, iar oamenii sunt mai "artiști".
E.N.: Cum au fost ai tăi cu tine? Sunt conservatori sau sunt și ei ca tine?
I.: Ai mei nu sunt conservatori, dar sunt diferiți față de mine. Totuși, sunt inteligenți și mi-au lăsat libertatea de a descoperi, de a face tot ce-mi doresc. Nu au încercat să mă controleze, ci doar să mă sfătuiască. Acum, când m-am mai maturizat, ne înțelegem foarte bine și sunt de acord cu planurile mele de viitor.
E.N.: Deci ai trecut și tu prin faza de adolescență, în care nu te înțelegeai cu părinții niciodată?
I.: Bineînțeles - ne înțelegeam, dar nu prea. Eram eu altfel. Nici eu nu mi-aș fi dat dreptate dacă mă întâlneam la vremea respectivă. Dar acum e foarte bine, sunt cei mai buni părinți din lume, nu i-aș da pe nimic.
Ţi-a plăcut acest articol?
Fii alături de noi, dă LIKE paginii JoelleMagazine de Facebook!
