Miruna-Anca Sandu, designer: „Nu aș purta niciodată o rochie de tip nașă”

Miruna-Anca Sandu, sau Siruna Mandu, după numele brand-ului ei de haine, este pe cât de tânără, pe atât de creativă. Am început discuția după ce am dat o raită prin mulțimea de haine, ca să descopăr numeroase culori, forme și texturi – dar și pe cățelul Axi, care mă aștepta prietenos, gata de joacă.

Eliza Nirlu: De unde și până unde acest domeniu?

Miruna Sandu: Mi-am dat seama în copilărie că-mi place foarte mult să desenez, așa că în clasa a cincea am decis să merg la un liceu de arte, ca să studiez îndeaproape domeniul respectiv. Am făcut design de obiect, design interior și puțin design vestimentar. Totuși, direcția aceasta m-a atras cel mai mult, fapt pentru care am continuat și la liceu, în Constanța, cu ea, dar și la facultate, după ce am intrat la Universitatea Națională de Arte din București. Aș vrea să fac și un master în domeniu.

E.N.: De ce tocmai designul vestimentar dintre toate categoriile?

M.S.: Am fost dintotdeauna pasionată de haine. Îmi plăcea să-mi cumpăr haine frecvent, să mă joc, să le asortez în fel și chip.

E.N.: Cum a fost trecerea când ai venit la București - au fost diferențe față de ce stil experimentai în liceu și ceea ce ai descoperit la UNArte?

M.S.: Bineînțeles. Făcusem un an de pregătire înainte de admitere; acolo cred că am învățat cele mai multe lucruri și tot atunci mi-am dat seama că îmi place cu adevărat să fac asta - era diferit față de ce știam eu dinainte.

E.N.: Ce înseamnă să te pregătești pentru o carieră în design vestimentar? Ce l-ai sfătui pe un proaspăt absolvent de liceu care dorește să meargă pe acest drum?

M.S.: Să fie foarte pasionat, să îi placă foarte mult ce face, astfel încât să-și poată dedica tot timpul meseriei. Trebuie să te documentezi foarte mult, să citești, să privești la tot felul de lucruri în jur, să mergi la evenimente, să fii atent la tot, nu numai din modă, ci și din alte domenii – pictură, desen, sculptură - trebuie să te uiți la tot ce te înconjoară, ca să-ți găsești inspirația. Ai nevoie să desenezi constant, ca să poți evolua; dar cel mai important este să fii pasionat de asta.

E.N.: Ce lucruri ți-au rămas în cap în mod deosebit din timpul facultății, în afară de elemente teoretice?

M.S.: Am învățat de la profesori să fac întotdeauna ce mă caracterizează, să-mi dezvolt un stil personal și să interacționez foarte mult cu oamenii.

E.N.: Cât de mult contează asta?

M.S.: Contează foarte mult. Nu doar îți câștigi prieteni și clienți, dar diversitatea lor te influențează și pe tine în creație.

E.N.: Care e diferența între desenul de design vestimentar și cel de artă?

M.S.: Percepția vizuală – în design trebuie să îți dai seama cum se potrivesc lucrurile între ele, cum se așează materialul pe om, să știi puțin despre culori, forme, cum se îmbină, și cum vor arăta transformate în obiect după aceea.

E.N.: Din ce te-ai inspirat până acum?

M.S.: Cel mai mult din pictură; mă inspiră tot felul de imagini, de obiecte care îmi atrag atenția. Mă mai inspiră și materialele în sine - dacă văd un material care îmi place, îmi vin în cap forme, culori, modele.

E.N.: Ai un artist preferat în pictură, care te-a inspirat în mod deosebit?

M.S.: Hieronymus Bosch mi-a plăcut cel mai mult.

Hieronymus Bosch, Grădina plăcerilor lumești, 1503-04, Museo del Prado, Madrid

E.N.: Cum reușești să asamblezi o idee? De la ce pornești și ce etape trebuie să parcurgi ca să o poți transforma după aceea în realitate?

M.S.: Când desenez, mă las pur și simplu dusă de val, ies formele de la sine, îmi las mâna ghidată de imaginație și o las să deseneze singură. Apoi analizez schițele și văd cum ar putea fi transformate în realitate. Mi-e foarte simplu să le desenez, nu mă gândesc prea mult la asta, abia după aceea mă mai uit încă o dată la ele pentru a vedea ce am de făcut mai departe.

E.N.: Cât de important este să studiezi tot ce presupune designul vestimentar – ținând cont de faptul că există foarte multe ateliere de modă unde designerii nu au studii în domeniu?

M.S.: E important să studiezi, ca să nu pici în zona kitsch, sau să greșești pur și simplu modelul. Ai nevoie să studiezi și anatomia, ca să știi cum se așează un material pe corp, iar cromatica este extrem de importantă. Am văzut adesea la acest gen de ateliere că există nepotriviri între materiale, culorile, formele – de cele mai multe ori, piesele vestimentare sunt prea încărcate.

E.N.: Cât de important este să cunoști și elemente de croitorie?

M.S.: E important, într-adevăr. Cu toate că la facultate nu învățăm croitorie. Dar eu merg separat la un atelier ca să văd cum se croiește. E important pentru că te ajută când îți deschizi un atelier, să știi ce să le ceri croitoreselor - trebuie să le poți explica ceea ce vrei și să te asiguri că sunt bine executate cusăturile, că nu iese vreo rochie strâmbă.

E.N.: Ți-ai croit și tu haine?

M.S.: Nu mă descurc atât de bine cu croitoria, nici nu mă atrage foarte mult. Știu lucruri de bază, dar nu mă încântă să mi le croiesc singură.

E.N.: Și dacă mergi cu un model și îți dai seama că rezultatul final e altceva față de ce ai cerut?

M.S.: De obicei, stau mai mult pe lângă croitoreasă pe parcursul lucrului, îi spun exact ce vreau și o urmăresc îndeaproape (cu ocazia asta și învăț) și dau indicații mereu.

E.N.: Te-ai gândit să-ți deschizi un atelier?

M.S.: Mi-ar plăcea foarte mult, deși e un volum mare de muncă. Acesta e țelul meu principal, să-mi deschid un atelier, dar nu știu dacă la noi în țară. Mi-ar plăcea undeva în Italia.

E.N.: Din tot ce ai lucrat până acum, care consideri că a fost cea mai mare provocare pentru tine?

M.S.: Am participat la un proiect primăvara trecută, „Circuit”, pe care l-am realizat împreună cu mai mulți colegi de la diferite secții - sculptură, grafică, design, dar și doi scriitori debutanți. A fost un proiect artistic colaborativ, cu caracter sincretic, ce a fost ulterior vernisat în câteva orașe importante ale țării – București, Brașov, Sibiu, Cluj-Napoca, Timișoara.

Timpul a fost scurt, iar provocarea a constat în faptul că trebuia să ajungem toți la un numitor comun, să stabilim un concept, iar apoi fiecare să își facă partea lui de treabă și rezultatul să fie, totuși, unul unitar și aspectuos.

E.N.: Sigur te-ai gândit să-ți pregătești o prezentare de modă – cât de mult impact crezi că are punerea în scenă, comparativ cu piesele vestimentare prezentate?

M.S.: Cred că punerea în scenă contează cel mai mult – scenografia, muzica, modelele, stylingul. Poți să ai haine simple, dar dacă tu știi cum să le expui, să alegi toate elementele care construiesc spectacolul în așa fel încât să aibă impact asupra publicului, vei avea succesul garantat.

E.N.: Dacă ar fi să alegi modele pentru o prezentare, ai alege după stilul standard, modele de agenție cu siluetă perfectă, sau vrei persoane diverse, fiecare cu o poveste diferită?

M.S.: M-ar atrage să aleg persoane de tot felul. Nu trebuie să fie o siluetă perfectă, sau neapărat o persoană tânără, pot fi de toate vârstele, chiar și copii, aș vrea să fie chipuri și personalități de tot soiul.

E.N.: Ești genul care preferă un model spectaculos dintr-un material mai puțin calitativ, sau alegi un model mai simplu, dar dintr-o țesătură de calitate?

M.S.: Contează materialul, foarte mult. Trebuie să te simți bine când îl porți, să nu agreseze pielea.

E.N.: De la ce designeri te inspiri de obicei?

M.S.: Nu pot spune neapărat că mă inspir, dar îmi plac Yohji Yamamoto, mi-a plăcut și ce se întâmplă la Gucci în ultima perioadă, Ann Demeulemeester, sunt mulți care îmi plac. Într-un fel, designerii pe care îi urmărești te inspiră și ajung să își pună amprenta asupra ta.

E.N.: Dar designeri români?

M.S.: Nu știu dacă am neapărat un preferat. Acum am un internship la atelierul Venerei Arapu, îmi place foarte mult ce face - sunt haine care chiar pot fi purtate de orice categorie de oameni, dar îmi place și ce face Lana, este deosebită.

E.N.: Ce încerci să ilustrezi de obicei prin creațiile tale? Ce mesaj vrei să transmiți?

M.S.: Vreau să transmit anumite stări emoționale pe care le am atunci când desenez. De obicei desenez cu muzică pe fundal, care, și aceea, la rândul ei, îmi dă o anumită stare, ce generează ideile și modelul final.

E.N.: Creațiile de până acum se plasează doar în pret-à-porter sau le duci și către zona de haute couture?

M.S.: În ambele zone. Am încercat să fac și haine mai “prețioase”, dar și piese care se pot purta în fiecare zi.

E.N.: Ce materiale preferi de obicei?

M.S.: Am avut o pasiune mare pentru stofă până de curând, iar acum caut tot felul de materiale care să fie interesante în sine, astfel încât să nu mai fiu nevoită să folosesc forme complicate la croi. Aș vrea ca materialele să fie spectaculoase, iar formele simple, pentru a putea fi purtate de oricine.

E.N.: Vrei să te rezumi la haine sau să încerci și accesorii, încălțăminte?

M.S.: Cel mai mult mă pasionează hainele, dar nu exclud nici accesoriile, în viitor.

E.N.: Te-ai gândit vreodată să-ți deschizi un blog de modă?

M.S.: Da, dar nu am foarte mult timp acum, în facultate – am foarte mult de muncă, iar în acest ultim an vreau să mă axez pe licență. Aș vrea o temă sport, dar totuși feminină – încă mă gândesc la temă și aș vrea să fie o surpriză.

E.N.: Ce subiecte ai aborda pe blog?

M.S.: Aș prefera să postez imagini cu ținute, creații, să prezint idei de styling, să discut tendințe. Nu mi-ar plăcea să critic ținutele altora, să comentez cine a fost bine sau “prost” îmbrăcat.