Foloasele mierii – sursă de sănătate şi gust bun

Chinezii, indienii, egiptenii şi mulţi alţii au lăsat texte referitoare la albine şi miere. Nu se ştie cine a avut primul ideea de a domesticii aceste insecte, dar din gravurile de pe mormintele faraonilor din dinastia a V-a şi a XVIII-a, reise că vechii egipteni practicau un soi de apicultură primitivă. În Egiptul antic mierea era utilizată în gastronomie, medicină şi cosmetică. La mormântul faraonului Tutankamon, s-a descoperit o substanţă veche  de peste 3 300 de ani, cercetările au dovedit că era miere în stare foarte bună de conservare. Astfel s-a dovedit că mierea este singurul aliment care nu se strică.

Mirea a fost primul aliment dulce folosit de om, considerată ca un aliment special era preţuită şi considerată un produs sacru datorită gustului dulce, dar mai ales datorită rarităţii sale.

În unele culturi mierea era considerată mai mult decât un aliment era comparată cu valoarea talismanelor, folosită în ceremonii religioase pentru a duce omagii zeilor.

În Roma antică mierea era utilizată ca monedă de schimb în locul aurului, obicei păstrat în Ţările Romane, până spre sfârşitul Evului Mediu.

Mierea este primul medicament din istorie, fiind considerat cel mai sigur şi eficient antibiotic, cunoscut vreodată. Prprietăţile sale antimicrobiene aveau să transforme mierea în cel mai cunoscut ingredient folosit la înbălsămarea cadavrelor.

Capul lui Vlad Ţepeş a fost închis ermetic de către sultanul Murad al II-lea într-un vas cu miere şi păstrat ca trofeu.

Grecii credeau că zeul drgostei Cupidon înainte de a ţinti inimile celor ce le era destinat să se iubească, mai întâi le înmuiau în miere. Preparau din alcool şi miere o băutură numită “nectarul zeilor”.

În China, mierea şi ceara sunt încă foarte mult preţuite pentru valoarea lor medicinală. Şi azi este considerată un lux, datorită raritătii şi a preţului ridicat.

De la fabricarea lumânărilor, vindecarea anumitor boli şi până la fabricarea produselor cosmetice, mierea este un miracol bine venit.

Nectarul este materia primă de obţinere a mierii: conţine apă, aminoacizi, proteine, lipide, minerale, zaharuri (glucoză şi fructoză).

Procesul de obţinere al mierii începe când albina bea nectarul, acesta fiind amestecat cu secreţiiale glandelor salivare şi hipofaringeale. Nectarul astfel transformat este preluat de o alta albină. Apoi trunat în faguri si căpăciţi.

Cunoscută de mii de ani pentru beneficiile pe care le aduce în medicină dar şi în cosmetică, mierea este în continuare agreată, se asimilează foarte uşor în organism şi oferă energie şi substanţe bioactive şi nutritive. Conţinutul de microelemente al mierii este similar celui al sîngelui, conţine 435 de substanţe şi beneficiile ei îşi găsesc încă aplicaţii multiple în:

• Vindecă rănile, tăieturile, juliturile;
• Exfoliază şi hidratează pielea;
• Ajută la creşterea performanţelor sportive;
• Ajută la întărirea sistemului imunitar;
• Este un bun remediu împotriva tusei;
• O linguriţă de miere, seara înainte de culcare, face somnul liniştit;
• Tratează migrenele;
• Un bun remediu în tratarea bolilor interne;
• Are calităţi antiinflamatorii, calmant, cicatrizant, tonifiant si antioxidant;
• Bun digestive

Speranţa este singura albină care face mierea fară flori..