Creative Tuesday: O scurtă istorie a parfumului, mireasma care ne aduce bucurie și ne răsfață simțurile

scris de Eliza Nirlu, 23/05/2017 vezi detalii despre editor >

Parfumul de calitate a devenit o emblemă pentru imaginea oricărei persoane, femeie sau bărbat. Miresmele sunt folosite pentru a ne contura personalitatea mai bine, le purtăm în funcție de ocazie, stare sau ținută, și chiar când dorim să obținem un anumit lucru de la cei din jur.

Lasă un comentariu

Însă cum au ajuns oamenii să creadă în puterea mirosului, ca agent de înfrumusețare? Iată o scurtă istorie a parcursului său în timp:

Sudoarea Zeilor

Conform istoricilor, egiptenii par a fi cei care au inventat prima sticlă de parfum. Erau mari iubitori de ntote florale, și asociau aromele deosebite cu ideea divinității. Astfel, miresmele erau folosite la ceremonii religioase, la pregătirile de înmormântare, dar și în ritualurile de frumusețe. În perioada Egiptului Antic, se credea că parfumul era, de fapt, sudoarea Zeului Soare, Ra.

Printre cele mai folosite ingrediente în crearea parfumurilor se numărau nuferii. Ulterior, egiptenii au creat și un zeu al parfumului, Nefertem, ce era încoronat cu o diademă din nuferi. În special elita egipteană folosea uleiurile și esențele aromate – atât femeile, cât și bărbații foloseau diverse miresme pentru a-și evidenția statulul în societate.

Zeul Parfumului, Nefertem

Câte regiuni, atâtea miresme

Pe lângă nuferi, egiptenii mai foloseau tămâie, smirnă și balsam de Galaad (sau opobalsam) în prepararea parfumurilor. Africanii foloseau uleiurile parfumate nu doar pentru mirosul plăcut, dar și pentru a se proteja de soare. Localnicii din Mesopotamia și Babilon aveau ca arome preferate cedrul, smirna, tămâia şi chiparosul. La vremea respectivă, uleiurile erau folosite drept bază pentru parfum, având denumirea de „purtătoare“, datorită proprietății lor de a prelua notele puternice emanate de celelalte ingrediente.

Alcoolul, noul ingredient

Primul parfum cu alcool a fost creat în Evul Mediu, purtând denumirea de „apă ungurească“. Se pare că a fost creat în secolul al XIV-lea pentru regina Ungariei. Prepararea parfumului implica alcool distilat, combinat cu ierburi aromatice precum rozmarin și mentă. Astăzi, această combinație de alcool, apă și rozmarin este cunoscută sub numele de tinctură de rozmarin, și se utilizează datorită multiplelor beneficii pentru sănătate.

Noile capitale ale parfumului – Florența și Veneția

Una dintre descoperirile importante în industria parfumurilor a fost făcută în Italia, unde parfumierii au creat o substanță transparentă ce conținea 95% alcool, îmbogățită cu un miros puternic, ce se numea „aqua mirabilis“.

Astfel, a apărut parfumul lichid, diferit de cel preferat de egipteni, cu consistență uleioasă. După această descoperire, Veneția și Florența au devenit principalele centre ale comerțului mondial în Evul Mediu, acest statut rezistând timp de câteva sute de ani.

Apă de colonie inspirată de una dintre cele mai faimoase miresme ale secolelor trecute, "aqua mirabilis"

Florile, secretul seducției

Cea care a răspândit faima parfumurilor create în Italia peste hotare a fost Caterina de Medici, după căsătoria cu regele Henric al II-lea al Franței reușind să le crească renumele. Ea avea propriul parfum, o apă aromată cu note de bergamotă și flori de portocal. Produsul era realizat de parfumierul Renato Bianco din Florența, același care a creat pentru Caterina, ulterior, mănușile parfumate cu aromă de mosc și zibetă (substanță produsă de un mamifer), accesoriile ei făcând senzație la vremea respectivă.

Odată cu trecerea timpului, parfumierii au început să folosească tot mai frecvent substanțe artificiale, obținute în laborator, drept ingrediente pentru parfumurile lor. Succesul parfumurilor franțuzești realizate de Coty, Guerlain și Bourjois la începutul secolului XX i-a încurajat și pe designerii din lumea modei să acceseze această piață promițătoare.

Chanel No.5, emblema parfumurilor din toate timpurile

Creatoarea de modă Coco Chanel a fost cea care a definitivat uniunea dintre industria modei și a parfumurilor, prin gama de arome atent examinate și alese de ea însăși. Dintre toate, cel mai mare succes din toate timpurile l-a avut Chanel No.5, cel mai vândut parfum din lume. În 1960, chiar Marilyn Monroe ajungea să rostească într-un interviu celebrele ei cuvinte „Eu port doar Chanel No.5 în pat“.

Iată cum parfumul și-a schimbat, de-a lungul istoriei, valențele, proprietățile, și simbolul social. Însă iată alte câteva curiozități legate de acest elixir magic:

Esențele erau folosite drept arme. Se pare că aceeași Caterina de Medici i-a cerut parfumierului său să creeze bijuterii în care păstra otrăvuri, ce se ascundeau în spatele diverselor arome plăcute. O altă legendă a acelor timpuri spune că ea ar fi ucis mai mulți oameni cu ajutorul vestitelor sale mănuși, unse cu otravă.
În Evul Mediu, dar și în perioada Barocului, și chiar după, igiena personală era destul de precară, nobilii și curtenii făcând baie destul de rar. Așa că, pentru a ascunde mirosurile corporale, regii Franței foloseau mari cantități de parfum, fiind, pentru ei, la acea vreme, singura soluție pentru a masca mirosul neplăcut. Era mai simplu să facă o baie!