Creative Tuesday: Povestea reală din spatele basmului „Frumoasa și bestia”

scris de Eliza Nirlu, 17/10/2017 vezi detalii despre editor >

„Frumoasa și bestia” – unul dintre basmele de care ne-am bucurat cu drag atât în copilărie, cât și la vârsta maturității. De la ecranizările Disney, la cărțile cu desene colorate pe care le citeam cu plăcere, acest basm ne-a trezit curiozitatea mereu și ne-a ținut cu sufletul la gură, visând la o astfel de poveste de iubire.

Lasă un comentariu

Basmul a fost publicat pentru prima dată în 1740, sub scrierea originală a autoarei franceze Gabrielle-Suzanne Barbot de Villeneuve. Această versiune a fost prescurtată, rescrisă și republicată în 1756 de Jeanne-Marie Leprince de Beaumont. A urmat apoi versiunea poetului scoțian Andrew Lang, în 1889, acestea două fiind cele mai cunoscute variante ale poveștii.

Mulți experți consideră că acest basm a avut drept sursă de inspirație povestea reală a lui Petrus Gonsalvus – un bărbat născut în insula Tenerife, în jurul anului 1537.

Cazul lui Petrus Gonsalvus, sau Pedro González (în spaniolă), a fost primul caz documentat al unui bolnav de hiperticoză, una dintre cele mai rare boli din lume. Denumită și sindromul Ambras sau sindromul omului-vârcolac, boala se manifestă printr-o creștere anormală a părului pe față și corp.

Când avea în jur de 12 ani, Gonsalvus a fost dus la curtea lui Henric al II-lea al Franței; deși era doar un copil, părul facial îi ascundea trăsăturile. Se pare că Petrus a fost tratat bine la curtea regelui, unde a avut parte de o educație aleasă. După moartea lui Henric, în 1559, Gonsalvus a ajuns la curtea Margaretei de Habsburg, ducesă de Parma şi guvernatoare a Ţărilor de Jos Habsburge din 1559 până în 1567.

Când se afla încă la curtea lui Henric al II-lea, omul-vârcolac s-a căsătorit cu o tânără franțuzoaică pe nume Catherine. Cei doi au avut cel puțin patru copii, dintre care trei au moștenit boala tatălui.

Margareta de Habsburg s-a întors în Italia în 1582, alături de familia lui Gonsalvus, care a făcut senzație în Italia acelei perioade. Frederic al II-lea, Arhiduce de Austria, a comandat o serie de portrete ale membrilor familiei, pentru colecția sa de la castelul Ambras.

Tablourile pot fi admirate și astăzi în Camera Artelor și Curiozităților din castelul austriac, alături de cel mai vechi portret al lui Vlad Țepeș.

Portretul lui Vlad Țepeș de la castelul Ambras

Hipertricoza a primit denumirea de sindromul Ambras în 1933, datorită colecției de portrete din castelul de lângă Innsbruck.

Unele voci susțin că pictorul a exagerat pilozitatea lui Gonsalvus și a familiei sale, însă aspectul lor din tablouri a fost confirmat de descrierea medicului și naturalistului Ulisse Aldrovandi, profesor de istorie naturală la Universitatea din Bologna, unul dintre întemeietorii zoologiei moderne. Medicul a descris întâlnirea cu familia Gonsalvus în cartea sa, ”Monstrorum historia”.

Portretul lui Petrus Gonsalvus de la Ambras

Aldrovandi l-a numit pe Petrus ”omul pădurii” din Insulele Canare, convins fiind că făcea parte dintr-o rasă de oameni păroși. Ceea ce nu știa la momentul respectiv naturalistul italian, era că Gonsalvus a fost un om obișnuit ce suferea de o mutație genetică.

Din păcate, nu se știe cu exactitate ce s-a întâmplat cu Petrus Gonsalvus și soția sa, frumoasa Catherine. Se pare, însă, că fiica lor, Tognina, s-a căsătorit și a avut mai mulți copii, la fel de păroși ca ea.

Tognina Gonsalvus