Escape Thursday: Japonia - Țara Soarelui Răsare și explozia de arome din farfurie

scris de Eliza Nirlu, 19/10/2017 vezi detalii despre editor >

Când ne gândim la Japonia, spunem exotic; spunem oameni muncitori, tehnologie bine pusă la punct, gheișe, atenție la detalii, rafinament, culori vii, tradiție respectată cu desăvârșire...sushi! Însă gastronomia japoneză reprezintă mult mai mult decât deliciosul preparat din pește.

Lasă un comentariu

Japonia este un arhipelag ce însumează aproximativ 3000 de insule. Cam două treimi din teritoriu este prea muntos pentru a se dezvolta, așa că majoritatea populației locuiește în orașe construite pe terenurile plate. Țara trece uneori prin dificultățile cauzate de dezastrele naturale, precum taifunuri și cutremure.

Unele zone muntoase au fost terasate, pentru a le permite fermierilor să cultive orez și alte plante. Climatul este potrivit pentru agricultură, orezul plasându-se pe primul loc. Cam jumătate din terenul arabil al Japoniei este dedicat culturii orezului.

Japonia este responsabilă de aproximativ 8% din peștele capturat în întreaga lume – iar japonezii consumă cantități foarte mari de pește. Fiecare cetățean consumă peste 300 de kilograme de pește pe an (în jur de un kilogram și jumătate de pește pe săptămână).

Istorie și gastronomie

Gastronomia japoneză a fost influențată de obiceiurile alimentare ale altor popoare, dar le-a adoptat și rafinat, pentru a dezvolta propriul mod unic de a găti, și propriile obiceiuri alimentare.

Prima influență străină asupra Japoniei a avut-o China, în jurul anului 300 î.Hr., când japonezii au învățat să cultive orezul. Folosirea bețișoarelor și a sosului de soia, precum și a brânzeturilor din soia (tofu), provine tot din China.

Religia budistă, una din cele două mari religii ale Japoniei de astăzi (cealaltă fiind shintoismul), a avut, la rândul ei, o influență majoră asupra dietei japoneze. Prin anii 700 d.Hr., ascensiunea budismului a dus la interzicerea consumului de carne. Preparatul atât de popular astăzi, sushi (pește crud cu orez), s-a născut în urma acestei prohibiții.

În anii 1800, stilul de gătit a devenit mai simplu. O gamă largă de mâncăruri vegetariene erau servite în porții mici, folosind una dintre cele cinci tehnici standard de gătit. Toate alimentele erau împărțite în cinci grupe de culori (verde, roșu, galben, alb și negru-mov) și șase gusturi (amar, acru, dulce, iute, sărat și delicat). Japonezii folosesc acest sistem de a găti și astăzi.

La începutul anilor 1200, trocul cu alte țări a adus influențe vestice în bucătăria japoneză. Olandezii au adus porumbul, cartofii și cartofii dulci, iar portughezii au venit cu tempura (aluatul prăjit).

După o prohibiție de peste o mie de ani, carnea de vită a revenit în Japonia în timpul erei Meiji (1868-1912). Alimentele din vest, precum pâinea, cafeaua și înghețata, au devenit populare la sfârșitul secolului XX. O altă influență din vest a fost introducerea metodelor de gătit care economisesc timp – aparatul electric pentru gătit orez, alimente pre-ambalate precum tăițeii instant, supa miso instant, sau mixurile pentru murături și alte feluri de supe. Totuși, japonezii sunt în continuare devotați tradițiilor lor gastronomice.

Mâncărurile japonezilor

Mâncărurile ce se prepară într-un singur vas (nabemeno) sunt populare în Japonia.

Orezul și tăițeii sunt cele două mari elemente din dieta japoneză. Orezul, fie fiert sau preparat la abur, se servește la fiecare masă.Tăițeii există într-o gamă largă, printre cei mai populari fiind soba, cei realizați din făină de hrișcă, udon, din făină de grâu, și ramen, tăițeii subțiri și creți din supă, tot din făină de grâu.

Sosul de soia și alte produse derivate din soia sunt alte elemente centrale ale gastronomiei japoneze. Printre acestea se numără miso (pastă fermentată de soia) și tofu (un soi de brânză vegetariană din tofu). Alte ingrediente ce se regăsesc în bucătăria japoneză sunt tulpinile de bambus, daikon (un soi de ridiche albă gigant), ghimbir, alge marine, și produse din semințe de susan. Murăturile japoneze, numite tsukemono, se servesc la fiecare masă, precum și algele marine.

Ceaiul verde este băutura națională a Japoniei, deși se consumă și ceai negru. Sake, vinul de orez, servit de obicei cald, și berea, sunt de asemenea populare.

Două preparate original japoneze sunt sushi (pește și fructe de mare crude cu orez) și sashimi (pește și fructe de mare crude cu sos de soia). Ambele se bazează pe capturi din mare proaspete.

Sukiyaki este un preparat realizat din felii foarte subțiri de vită (sau uneori pui), legume, și cuburi de tofu, gătite în fiertură de legume. Shabu-shabu, vită cu legume, gătite tot în fiertură, se înmoaie apoi în sosuri cu diverse arome.

Fiecare regiune are propriile mâncăruri preferate. Locuitorii din insula Hokkaido, din nord, preferă cartofii, porumbul, și cărnurile la grătar. Mâncărurile din Japonia de vest sunt aromate mai delicat față de cele din est.

Japonezii sunt recunoscuți pentru faptul că folosesc ingrediente foarte proaspete în bucătărie. Preferă să utilizeze mâncăruri de sezon proaspete, cumpărându-le în aceeași zi în care urmează să le consume. Ei sunt, de asemenea, faimoși pentru arta de a aranja mâncărurile în farfurie, conferindu-i un aspect unic.

Locuitorii din Japonia sunt printre cei mai longevivi oameni de pe planetă, cu o proporție foarte scăzută de boli cardiace, datorită obiceiurilor alimentare extrem de sănătoase, dar și stilului de viață activ.

Iată o rețetă simplă pentru cel mai popular preparat japonez: