Despre viață și priorități în vreme de pandemie COVID-19

scris de Anca Cernat, 02/12/2020 vezi detalii despre editor >

Trăim o perioadă dificilă raportat la tot ceea ce ni s-a întâmplat până acum. E drept că, de-a lungul istoriei, au existat dezastre și drame poate cu efecte semnificativ mai grave, iar strămoșii noștri s-au confruntat cu probleme mai mari decât simplul fapt că nu mai puteau ieși din casă decât atunci când situația o impunea și chiar și atunci cu măsuri de protecție, însă aceasta este realitatea zilelor noastre, este o luptă pe care o ducem cu toții și, dincolo de istorie, acest Coronavirus despre care acum câteva luni nu știam nimic este ceva peste care ne dorim ca noi și toți cei dragi nouă să trecem cu bine, sănătoși, în ciuda tuturor incertitudinilor care ne macină zi de zi.

Lasă un comentariu

Valul inițial de informații despre COVID-19, după apariția primului caz în Wuhan, China, pe 31 decembrie 2019, a fost primit de către români la modul relaxat, pentru că nu aveam detalii și nici nu vizualizam exact amploarea pe care acest virus urma să o ia la nivel global. De asemenea, gândul că va ajunge și în România și efectele ulterioare ale acestui aspect păreau ceva îndepărtat la care refuzam să ne gândim.

De la momentul apariției primului caz de Coronavirus în România, confirmat pe 26 februarie 2020, oamenii au început să reacționeze, fiecare în felul lui, care mai de care mai diferit, poate oarecum haotic, începând de la golirea rafturilor super și hipermarketurilor de cartofi, ulei, făină, mălai, drojdie, conserve, etc. până la aprovizionarea excesivă cu măști, mănuși, dezinfectant, spirt și șervețele umede din farmacii.

Abia după declararea epidemiei de Coronavirus drept pandemie de către Organizația Mondială a Sănătății, pe 11 martie 2020, după instituirea stării de urgență în România, prin decret oficial, pe 16 martie 2020 și de când crunta realitate cu care se confruntă italienii a început să circule în imagini video peste tot în lume, românii au ajuns și la punctul în care să înțeleagă (parțial) ideea de distanțare socială și să renunțe treptat la formele de interacțiune socială cu care erau obișnuiți:

- îmbrățișările,

- sărutul mâinii sau pe obraz; sau

- salutul prin strângere de mână și, așa cum era evident după valurile de informații din presă despre banalul, dar atât de importantul spălat corect pe mâini, au început să se spele pe mâini cu atenție și mult mai des, așa cum ar fi fost firesc să procedeze dintotdeauna și să strănute în cot și sau într-un șervețel pe care să-l arunce imediat.

Simpla instituire a stării de urgență a reușit să îi convingă pe mulți dintre români să acționeze în mod responsabil, să rămână în casă, să se protejeze pe ei înșiși și pe cei dragi lor și să le explice seniorilor familiei despre impactul pe care COVID-19 îl are asupra persoanelor cu antecedente medicale ori cu o vârstă mai înaintată și despre importanța acestui stat în casă de care, ulterior, din ce în ce mai mulți au început să se plângă.

Despre simptomele COVID-19 și despre felul în care reacționează fiecare organism consider că doar personalul medical abilitat este îndreptățit să discute, motiv pentru care nu voi intra în astfel de detalii, însă ce mi se pare esențial este felul cum percep românii acest stat în casă, ce impact pare să aibă asupra fiecăruia, precum și modul în care unii pur și simplu nu înțeleg cât de important este să ne protejăm pentru a încetini transmiterea virusului acesta atât de contagios.

Așadar, probabil este incomod gândul de a sta în casă, chiar și alături de familie, din moment ce noi suntem, prin excelență, ființe sociale, care au nevoie de alți oameni cu care să interacționeze zilnic, însă, la acest moment, e tot ce putem face.

#StațiÎnCasă sau #StămAcasă / #DacăȚiPasăStaiAcasă sunt hashtag-urile momentului în România, folosite, mai nou, chiar și de către rețelele de telefonie mobilă precum Orange sau Vodafone. Chapeau!

E simplu? Nu e deloc simplu.

E necesar? Nu doar necesar, ci esențial la acest moment. E, poate, singurul lucru care ar mai putea face diferența. Iar eu nu vreau să trăiesc cu gândul că n-am făcut tot ce am putut astfel încât toți oamenii dragi mie, familie, prieteni să fie bine. Voi?

Dacă puteți face asta, nu ezitați și țineți cont de îndemnul autorităților! Gândiți-vă că există oameni care și-ar dori să se poată proteja mai mult și să rămână acasă, însă nu au cum. Acesta este cazul medicilor și al asistentelor ori cel al personalului navigant al companiilor aeriene (piloți, însoțitoare de bord), precum și alți oameni al căror job nu le permite acest lucru, oameni din linia întâi în lupta cu acest virus, cărora trebuie să le mulțumim!

1. „Înnebunesc în casă” – o expresie întâlnită foarte des în ultima vreme

Te cred, dar e mai bine să stai în casă și să fii sănătos, decât să ieși afară și să ajungi să te îmbolnăvești și, eventual, să-i îmbolnăvești și pe alții. Pentru că, în cazul unui astfel de scenariu, nu numai că vei fi obligat să stai în casă sau, Doamne ferește, în spital, dar starea ta nu îți va permite să mai faci nimic dintre lucrurile la care, la acest stat în casă, ai acces lejer: citit în tihnă, reordonat lucrurile în casă și, implicit, în viață, rearanjat priorități, etc.

Inclusiv Organizația Mondială a Sănătății a subliniat faptul că această perioadă poate fi într-adevăr extrem de stresantă pentru majoritatea dintre noi, motiv pentru care ne recomandă să fim extrem de atenți la propriile nevoi și sentimente, să ne implicăm în activități sănătoase și care ne aduc bucurie și ne relaxează, dar și să facem sport, să mâncăm sănătos și să dormim suficient, astfel încât, atunci când va veni momentul, să fim poate chiar mai plini de viață decât în trecut. Neluarea în seamă a acestor sfaturi poate fi dăunătoare propriei sănătăți, dincolo de Coronavirus, lucru care cu siguranță nu este de dorit.

2. Viața trebuie să aibă prioritate.

De la un punct încolo, așa cum probabil ați văzut deja că se întâmplă prin Europa, esențial e să faci tot posibilul ca tu și ai tăi să fiți bine, să nu vă îmbolnăviți, să trăiți.

În această perioadă, observăm cum viața de care ne plângeam în trecut nu era una atât de deprimantă însă aceste gânduri nu-și mai au rostul acum. Dacă în trecut rutina muncă – sală – masaj – mall – film la cinema – ieșiri în societate era una firească, acum prioritățile sunt altele.

Astăzi facem tot ce putem pentru a nu contracta virusul și-n puținele ieșiri pentru aprovizionare, care ar fi ideal să fie din ce în ce mai rare spre deloc, ne protejăm excesiv cu mănuși, măști, spirt și dezinfectant. Fiecare face ce poate, deși nu există, în prezent, dovezi științifice că suntem mai protejați în fața virusului dacă purtăm mască, decât dacă nu purtăm, așa cum se precizează într-un comunicat oficial al MS.

Dacă totuși sunteți nevoiți să ieșiți din casă, păstrați distanța de minimum 2 metri față de cei din jur, nu atingeți, pe cât posibil, suprafețele pe care au pus mâna alte persoane înainte de a le dezinfecta, evitați zonele aglomerate și nu vă atingeți fața, nasul, gura sau ochii!

3. Timp pentru tine.

Cred că am întâlnit, de-a lungul vieții, nenumărați oameni care, prinși în tumultul agitației de zi cu zi, afirmau că și-ar dori să aibă timp pentru ei înșiși, să se relaxeze, să facă lucruri de care le este drag și nu doar lucruri pe care sunt nevoiți să le facă.

Astăzi avem această șansă și pare că, atunci când acest deziderat a devenit realitate, oamenii nu știu de fapt cum să se comporte fie pentru că poate nu au descoperit până acum ce le face sufletul să zâmbească, neavând timp de așa ceva, fie știu ce îi face fericiți, însă redescoperirea minuțioasă a propriei persoane ajunge să devină uneori dificil de asimilat. În această perioadă de izolare la domiciliu, suntem prinși cu noi înșine și avem șansa să aflăm, poate, de ce adesea ne deprima viața și care sunt lucrurile care, de fapt, ne lipseau ori ne lipsesc cu adevărat, dincolo de cele materiale.

4. Lipsa vieții sociale și a manifestării afecțiunii

Poate unul dintre cele mai dureroase aspecte ale acestei perioade pentru oamenii din secolul vitezei și a rețelelor sociale este lipsa efectivă a vieții sociale, cu care adesea se hrăneau pentru a continua, pentru a spera, pentru a-și face noi planuri, pentru a zâmbi.

Nu-i așa că e ciudat să ne mutăm viața integral pe Facebook, WhatsApp sau Instagram? Pe viitor, mi-aș dori să fim mai prezenți atunci când ne petrecem timpul în compania celorlalți, lăsând telefoanele deoparte când cineva vorbește cu noi față în față.

Mai mult decât atât, deși se spune că "ne naștem singuri și murim singuri", suntem, prin natura noastră, dependenți de alți oameni. Iar faptul că acum ne este interzis sa le arătăm afecțiune celor din jur poate fi demoralizant. E incredibil de greu să te abții de la a-ți îmbrățisa mama ori de la a săruta sau atinge omul iubit de teama contractării unui virus, dar asta e realitatea actuală. Vom trece peste tot, dacă vom avea răbdare și vom respecta sfaturile autorităților.

5. O primăvară (și, poate, vară) altfel.

Așa cum scriam zilele trecute pe Facebook, când totul se va sfârși cu bine, sper să nu mai ignor puterea unui sărut al omului drag sufletului meu de a-mi schimba starea, tristețea din privire, viața. Sau a îmbrățișării calde a mamei ori a unei cafele savurate împreună cu un prieten care mă cunoaște și mă înțelege. Ori a simplului gest de a mă plimba nestingherită ore în șir prin parc într-o companie plăcută, sub cerul senin și luminat al (primă)verii, doar pentru a vorbi câte-n lună și-n stele și a-mi limpezi gândurile. Sper să-mi amintesc să nu mai amân la nesfârșit reîntâlniri cu oameni frumoși de care mi-e dor.

Până acum, toate astea păreau firești, ca o parte a rutinei pe care nu ne-ar fi putut-o fura nimeni și la care ne puteam întoarce simplu, oricând, oricum. Și totuși...