Saturday Girl Talk: Operațiunea bagajul de călătorie

Ideea acestui articol mi-a venit ieri, când am plecat la Sibiu și, ca niciodată, am împărțit bagajul cu iubitul meu, pentru că astăzi avem un botez și mâine ne întoarcem, deci mi s-a părut că o ținută elegantă și două ținute casual sunt suficiente de această dată.

Am călătorit destul de mult până la 27 de ani și tot nu am învățat să îmi iau în bagaj doar strictul necesar. Și sincer, aproape că m-am resemnat că nu voi reuși asta vreodată.

Cum puneam eu ieri un tricou și o pereche de blugi, plus un combinezon în bagaj, lenjeria intimă, două prosoape (unul mic și unul mare, neapărat!), rochia mea albastră de care m-am îndrăgostit și pantofii pentru botez, remarcam cum iubitul meu mă privea mândru că am reușit, în sfârșit, să mă limitez la un bagaj în care lucrurile să nu stea înghesuite asemenea călătorilor de la metrou sau din RATB la orele de vârf.

Surpriza urma abia acum: încă nu îmi pusesem cosmeticele, peria de păr, laptopul, agenda, cartea pe care o citesc acum, selfie stick-ul, niște sandale în plus și alte asemenea mărunțișuri care s-au adunat treptat, până când bagajul meu efectiv nu mai putea să respire.

Și-atunci îl aud pe iubitul meu spunând amuzat: “Și-uite-așa s-au adunat toate lucrușoarele în bagajul tău, strigând disperate “Anca, unde pleci? Nu ne lăsa aici!””

Nu vă puteți imagina ce râs m-a bufnit pe loc, pentru că am realizat faptul că eu am dus “arta” de a face bagaje la un alt nivel.

Chiar și atunci când am zburat peste ocean, a lua o singură valiză cu greutatea mai mică de 32 de kg pentru două săptămâni mi s-a părut o misiune aproape imposibilă.

Și totuși, când tocmai credeam că am reușit, la întoarcere, în momentul îmbarcării, am descoperit că jubilasem degeaba. Bagajul meu cântărea deja 36 de kg și până și mie, persoana care se presupunea că avea nevoie de toate suvenirurile cumpărate, mi se părea că a plăti 100 de dolari pentru 4 kg în plus era un cost absolut inutil.

Ei bine, am fost norocoasă până la urmă, întrucât niște prieteni cu care petrecusem acea vacanță înțelegeau perfect, spre deosebire de mine, conceptul de "pack light" și m-au ajutat să transport o bună parte din suveniruri până la București.

Ai zice că momentul în care a trebuit să-mi scot lucruri din bagaj la aeroport m-a făcut să mă simt îndeajuns de prost pentru a împacheta mai puține lucruri pe viitor, însă norocul meu este acela că sentimentul a fost temporar, iar eu mi-am revenit repede, păstrându-mi aceeași abilitate de a burduși bagajul de ai senzația că va exploda din moment în moment și toate hainele vor zbura în toate părțile.

Iată cum își face bagajul Eliza Nirlu, editor JoelleMagazine.Ro:

“În cazul meu, făcutul bagajului are mai multe etape:

1. Entuziasmul tip avântul-liftulețul, în care îmi vine să iau tot dulapul cu mine și în care consider că în trei zile voi avea timp să port 5 rochii, 3 perechi de pantaloni, 6 perechi de pantofi și un dressing întreg de bijuterii.

2. Partea în care avântul se domolește, pentru că maldărul de haine nu are cum să încapă omenește posibil într-o valiză.

3. Partea în care fac un compromis și renunț la o parte din bagaje, cu o strângere de inimă și decid să păstrez DOAR STRICTUL NECESAR.

4. Partea în care strictul necesar înseamnă și perechea aceea superbă de sandale din piele aurie, de care nu se știe când voi avea nevoie.

5. Partea găselnițelor inginerești, în care faci loc tuturor obiectelor în valiză precum elefantului în frigider.

6. Partea în care mă așez pe valiză și mă contorsionez ca o gimnastă încercând să o închid. Reușesc într-un final, dar valiza arată ca un șarpe boa ce a înghițit un elefant (ca să-l parafrazăm pe Saint-Exupery).

7. Partea în care mă gândesc să-mi fac programare la doctor când mă întorc, pentru că probabil voi face hernie la ridicarea valizei.

8. Partea când ajung la destinație și constat că, totuși, am uitat ceva.”

Sunt curioasă: voi vă confruntați cu aceeași problemă sau știți să vă faceți bagajul astfel încât, la destinație, să nu simțiți să v-a rupt mâinile?